Pentru a avea teologi care să reflecteze asupra problemelor contemporane în lumina principiilor sacre este nevoie de întrunirea câtorva condiţii: credinţa că textul sacru şi doctrina religioasă pot răspunde tuturor neliniştilor noastre şi provocărilor clipei; dorinţa de a sluji adevărului înaintea oamenilor, fie potentaţi ai zilei, fie vremelnici purtători de odăjdii ori turmă de mireni; respectul principiilor, a speculaţiei intelectuale şi a teoriei care trebuie să preceadă, să autorizeze sau să cenzureze orice practică; cunoaşterea dobândită prin studiu şi reflecţie extensive, de-a lungul întregii vieţi, împreună cu practicarea virtuţilor, a metafizicii universale şi eterne. Aceste condiţii nu mai sunt întrunite, religia fiind închisă într-un sertar printre alte sertare “culturale”, bun de deschis la nevoie şi apoi de închis ermetic la loc, iar teologii veacului nostru au asimilat şi s-au acomodat cu fractura dintre “disciplina” lor şi lume, închizându-se, cei activi intelectual dintre ei, în studierea nesfârşită a problemelor “de specialitate” (icoane, euharistie, artă sacră ş.a.).
Din afară, spectacolul este unul cât se poate de trist şi de meschin. Teologi moderni, “practici” (orice va fi însemnând asta), flaşnete care mestecă nişte texte pe care le-au învăţat pe de rost, a căror singură abilitate personală este compunerea actoricească a unei figuri “smerite”, dispreţuitori faţă de cunoaştere şi deloc dornici să-şi deranjeze enoriaşii cu care împart aceleaşi meme drăceşti pe care nu le pot dibui, darămite exorciza. Frânţi de mijloc în faţa unei ierarhii ecleziastice uzurpatoare, prea dispuşi să onoreze în orice fel o clasă politică care asasinează clipă de clipă acest popor, dar gata oricând să scoată din traista cele mai metaforice fornăieli privind “dragostea de neam”, orice numai să iasă trei creiţari cu care să se construiască o biserică nouă în care să debiteze aceleaşi şi aceleaşi platitudini. Teologii noştri sunt la eoni distanţă de un Ivan Ilich, preotul catolic care şi-a analizat epoca fără menajamente şi fără iluzii, incapabili de orice zvâcnire care să aducă o lumină din Lumina Celui care ne-a spus să batem pentru că ni se va deschide, că adevărul ne va face liberi şi să fim desăvârşiţi precum desăvârşit este Tatăl nostru din ceruri.
