În 1989 aveam 17 ani, eram deci suficient de mare încât să pricep binişor ce se petrece. Ţin minte cum au fost Coposu şi Raţiu scoşi cu TAB-ul din ghearele unor manifestanţi care, fără multe menajamente, i-ar fi tras pe roata de la BMW. Dacă spuneai ceva bun despre Coposu, te mâncau mămăile pe stradă, te băteau tătăicii că n-ai mâncat salam cu soia. Ehehe, şi apoi a murit Coposu, Senioru-n sus, Senioru-n jos, ce ne-a mai învăţat el democraţia, cum ne-a mai adus libertatea mărunţită-n cioc, ce mai emoţii şi suspine de te tăia greaţa de la stomac.
Îmi amintesc ce manevre a trebuit să suporte Casa Regală de la cuplul malefic Iliescu & Roman. Valuri de calomnii, invitaţii la fentă în ţară, întoarceri la aeroport pentru “probleme cu documentele”, etc. Un referendum pripit pentru alegerea formei de guvernare, mă rog, toată isteria galbenă a unei Puteri uzurpatoare în căutare de legitimitate juridică. Ce-ar fi fost dacă am fi restaurat monarhia? Lăsând deoparte beneficiul deloc neglijabil de a nu fi fost nevoiţi să suportăm pletora de uzurpatori ce şi-au zis preşedinţi, probabil că nimic. Cu sau fără Rege, noi am fi fost tot noi, şi e suficient să arunci un ochi în perioada interbelică, zodie a corupţiei care n-a cruţat nici măcar pregătirile României pentru război, ca să-ţi dai seama că nebunia ar fi fost a noastră.
Acuma, cu voia voastră, aştept moartea lui Patapievici. Şi-a lui Pleşu. Şi-a lui Liiceanu. Sigur, cu toţii ne vom umple timpul până atunci, nu chibiţăm, aşteptăm deznodământul firesc al vieţii oricărui om. Vreau să vă văd pe toţi cum vă răsuciţi la 180 de grade, cum începeţi să-i apreciaţi, să-i iubiţi şi să-i regretaţi. Cum au dus ei, săracii, cultura română pe umeri. Ce lumini formidabile, ce exemple, ce nemuritori a avut şansa acest popor să adăpostească în sânul lor. Ce cărţi profunde, ce conştiinţe, ce dăruire. Şi cum au fost înconjuraţi de adversităţi, cu câtă eleganţă au ştiut să le facă faţă, ce papion, ce burtică jovială, ce filosofie filosofardă.
Pentru că poporul ăsta e patibular din fire, ştim cu toţii, dar până la sentiment, atunci borăşte şi cămaşa de pe tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu