vineri, 12 mai 2017

Cum am devenit antivaxer (1)

Motto: “Orice om sănătos 
este un bolnav care se ignoră.” 
(Jules Romain, 
Knock sau triumful medicinei) 

Nu m-aş fi înhămat la textul acesta dacă tabăra vaccinistă n-ar fi propagat prea des, la adresa noastră, a celor care suntem pentru dreptul de a alege (antivaxerii moderaţi) sau chiar împotriva vaccinurilor (antivaxerii radicali), ideea conform căreia am ignora tezele oficiale despre binefacerile prevenţiei prin vaccinare. Adică am fi, după spusele lor, nişte ignoranţi care cred în vraci şi magicieni, contestatari panicarzi ai binefacerilor medicinei moderne. Cu o falsă condescendenţă, Ministerul Sănătăţii se oferă să ne informeze, clamând un monopol al cunoaşterii la care nimeni nu mai are dreptul să viseze în epoca internetului. Convivial, pe reţelele de socializare ni se spune că trăim în Evul mediu, sau chiar în grote neanderthaliene, iar diverşi binevoitori ne avertizează că suntem pe un drum la capătul căruia se află epidemiile de ciumă şi holeră. Rândurile care urmează se vor o lămurire generală şi, chiar dacă sunt scrise la persoana întâi, consider că sunt incărcate cu o anumită exemplaritate în absenţa căreia asigur cititorul că aş fi preferat să mă abţin.

Vor fi trei episoade: 1) evenimentul declanşator – pentru că nimeni nu devine antivaxer de fiţe, sau din exotism, a fi antivaxer nu-i totuna cu a fi fan Madonna sau cititor de cărţi cu vampiri; 2) tezele antivaxerilor – ce-am citit, ce-am văzut, ce-am priceput; 3) imaginea de ansamblu – pentru că vaccinurile sunt doar o piesă dintr-un amplu puzzle, de regulă cei care le resping au foarte multe idei şi preocupări înrudite, dintre care mă voi strădui să prezint măcar câteva. Aşadar, primul episod va fi foarte practic, pornind de la două lucruri personale, care m-au atins, următoarele două teoretice, ajungem neapărat la idei şi la modul în care ne raportăm noi la ele. Aşadar, dragi iubitori ai vaccinurilor, şi noi, ca şi voi, am învăţat când eram mici şi uşor de dresat că vaccinurile au eradicat boli necruţătoare, ni s-a spus în şcoala generală, ni s-a repetat în liceu, am memorat, am repetat cu fidelitate după doamna şi am luat nota zece. Apoi ceva nepotrivit cu mitologia inoculată în şcoală s-a petrecut şi imaginea de ansamblu s-a clătinat sau chiar s-a năruit, iar noi am început să ne punem întrebări. Aşa începe întotdeauna ceea ce se numeşte gândirea critică.

Vă place sau nu, a fi antivaxer este un demers de tip raţional care începe atunci când ceva foarte concret ne împinge să ne reconsiderăm relaţia cu dogmele medicale. Până atunci, suntem ca şi voi, încrezători în fabricanţii de medicamente, în ştiinţa doctorilor, în grija pe care ne-o poartă clasa politică. E frumos şi confortabil să crezi că toată lumea conspiră să-ţi fie ţie bine şi să fii sănătos, ca să parafrazez un scriitor de doi lei. Când afli că cei care ţi-au vândut ţara şi au amanetat viitorul copiilor se dau de ceasul morţii ca să nu facă nimeni nicio boală, e greu să nu simţi că ceva nu-i în regulă. Când aceeaşi industrie care, în goană după profit, a rebotezat nişte medicamente generice pentru a putea să le vândă de zece ori mai scump, acum vrea să ia banii pentru nişte tratamente preventive aflate în miezul unor dispute între medici (nu, vaccinurile nu fac obiectul unui consens, ci al unor dispute acerbe în chiar lumea medicală!), trebuie să fii orb să nu începi să-ţi pui întrebări. Iar împăratul se dezvăluia în toată nuditatea lui atunci când afli că nicio problemă de sănătate nu se poate rezolva doar într-un singur fel, în ciuda ignoranţei agresive a celor care se pretind a fi deţinătorii absoluţi ai leacurilor pe care tot ei vor să ni le bage cu forţa pe gât.

În satul ardelenesc în care mi-am cumpărat pământ nu există cimitir, iar morţii sunt îngropaţi dintotdeauna pe dealurile oamenilor. Dacă pui palma streaşină la ochi poţi zări, la mare distanţă de drum, gărduţuri de fier care înconjoară un mormânt sau două la căpătâiul cărora sunt alte cruci de fier. Toamna, de Ziua Morţilor, sărbătoare preluată de la catolici, preotul se caţără cu băbuţe şi moşnegi de 80 de ani tocmai sus, în vârful dealului, la ‘ticu şi ‘mica, la bicu şi bica, morţi în urmă cu câteva decenii, să le citească şi să-i aghezmuiască. Într-o primăvară am dat şi pe pământul meu de o cruce de beton neobişnuit de mare, pe coama dealului, trebuie să fi fost cărată cu boii şi amplasată acolo de mai mulţi bărbaţi, iar eu n-o mai zărisem până atunci. Era în mijlocul unei tufe imense de liliac şi, cum nu apăruseră încă frunzele, am văzut-o pentru prima dată şi de atunci o văd de fiecare dată când vegetaţia o dezgoleşte. 

Istoria crucii mi-a spus-o vecinul meu, adică omul care are bucata de pământ dinspre apus, o enciclopedie vie a familiilor şi a pământurilor pe care s-au perindat acestea de prin anii ’30 încoace, peste care vin istoriile de mai înainte. Sub ea zac nu unul, ci trei morţi, printre care şi fratele lui. Treaba s-a petrecut prin anii ’60, când mama a fost chemată cu copilul la dispensar pentru un vaccin banal. Cuminte, femeia s-a dus, dar a zis asistentei să nu-l vaccineze pentru că are un copil bolnav acasă, şi îi este teamă să nu fie şi cestălant bolnav, dar să nu se vadă. Asistenta vaccina la normă, prichindeii satului făceau coadă, n-avea timp de poveşti, aşa că i-a spus mamei lui Dolha: “Nu mă înveţi pe mine tocmai tu, ţărancă proastă, ce am eu de făcut!”, şi a băgat acul de la seringă.

 Peste o zi era la spital în Cluj cu mititelul, ardea tot, cu ochii peste cap şi convulsii. Când medicul a întrebat-o dacă mai are prunci acasă, femeia a înţeles că n-o să se mai poată întoarce cu copilul pe tren, c-o să fie nevoie de o maşină să aducă înapoi în sat copârşeul mititel din lemn de brad. Aşa a şi fost. Apoi a cerut voie de la vecina ei, muierea lui Pomnuţ, să-şi îngroape copilul la ea, pentru că deja era un locuşor acolo. De făcut plângere n-a făcut nicăieri, nu erau vremurile în care o ţărancă de la ceape să conteste autoritatea ştiinţifică a unei ditamai asistenta medială. Cuvântul malpraxis încă nu intrase în vreun dicţionar. Iar asistenta a vaccinat voios până la pensie, fără ca vreodată să manifeste vreun regret sau să-şi ceară iertare de la neamul lui Dolha ăl mic. Ea şi-a făcut treaba cum scrie la carte, restul nu mai era problema ei.

O altă poveste care e foarte apropiată de mine, pentru că e în familia mea, este cea a lui David, băiatul lui M. şi al lui G. Mai târziu aveam să aflu că e un caz tras la indigo: copil cu dezvoltare normală care regresează brusc, violent, după un vaccin, dar la început a fost o noutate şocantă. Diagnostic de autism câţiva ani mai târziu (diagnosticul se pune foarte greu), dar pentru părinţi schimbarea văzută la sugar a fost totală şi năucitoare. Au trecut de atunci nouă ani. Dintr-un punct de vedere exterior, David este un copil recuperat, integrat în învăţământul public. A făcut terapie săptămânal timp de câţiva ani, răstimp în care părinţii au cheltuit o moştenire pentru el. Însă David nu este şi nu va fi, în orizontul imediat, un copil normal. Tulburările somnului nu l-au părăsit, adoarme foarte târziu şi doarme foarte prost. Are o sensibilitate epidermică neobişnuită, pentru el materialele textile cele mai banale sunt o sursă de stres imposibil de explicat în cazul unui copil obişnuit. Iar recent tatăl lui mi-a spus că face acum prostiile pe care ar fi trebuit să le facă la patru ani, pentru că perioada de autism poate fi considerată o absenţă educaţională care se recuperează abia acum. Chiar şi într-un caz fericit, ca acesta, autismul lasă o traumă despre care n-avem idee când va dispărea.

Atunci am început să ma interesez de vaccinuri. În ciuda a ceea ce s-ar crede, nu am căutat informaţiile pe net, ci în cărţi scrise de medici. Printre domeniile mele predilecte de studii se numără istoria mentalităţilor, care are un capitol generos numit istoria ştiinţei. Am dat, fără să le caut anume, de vechi teorii ştiinţifice legate de sursele stării de sănătate, de idei care astăzi au fost îngropate pentru că au un defect major: nu produc bani. E adevărat că în China medievală medicul era plătit cu regularitate atât timp cât familia era în întregime sănătoasă, plata încetând brusc atunci când oricare dintre membri suferea în vreun fel oarecare. Da, dar asta era într-o altă lume, în lumea noastră medicii fac bani doar dacă noi suntem bolnavi. Aşa că am luat în lecturile mele şi urma banilor, ipoteza că cineva ar avea interes ca anumite practici să fie păstrate cu sfinţenie neputând fi înlăturată într-un secol în care totul tinde să fie de vânzare. Nu sunt un conspiraţionist, nu cred că suntem invadaţi de reptilieni care vor să ne distrugă, dar nici n-am să cred cu naivitate tot ceea ce afirmă cei pentru care bolile noastre, reale sau închipuite, sunt excelente oportunităţi financiare. Dar despre toate acestea în episodul următor.

16 comentarii:

  1. Dig deeper my friend ... dorinta de bani nu este suficienta pentru a justifica o agenda ce se intinde pe secole, daca nu chiar milenii ... Vaccinarea este doar o mica particica dintr-un plan mult mult mult mai vast de stapanire, control, zombificare a populatiilor, banii fiind doar un efect colateral pentru stapanii banilor , caci ale lor sunt corporatile din spatele Big Pharma si ale propagandei desantate a vaccinarii ... crezi ca stapani banilor de bani au nevoie? Mai sapa ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitări! Și eu cunosc pe cineva cu probleme ce are 50 și ceva de ani iar pana la 2 ani a fost un copil normal, dar mai sunt și alții mai mici pe care părinții nu ii pot da la grădinița deoarece e un copil cu nevoi speciale....etc statul ne obliga la vaccinare

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar demersul dumneavoastră de aici este specific iraționalității „anti-vacciniștilor”: generalizați experiența dumneavoastră asupra întregii tabere anti-vacciniste.

    Desigur, din capul locului înțelegem că vorbiți despre cum ați devenit antivaxer. Dar în text ne spuneți, în general, despre faptul că a deveni antivaxer este proces rațional.

    Spre deosebire de dumneavoastră, care cel puțin aveți un discurs coerent (dar să nu mă avânt - să așteptăm și restul episoadelor) mulți dintre așa-numiții antivaxeri sunt așa cum nu doriți să-i descrieți: ignoranți și naivi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ignoranta si naiva m-as fi dus la vaccinare.
      Din secunda cand am decis sa ma informez, nu mai eram ignoranta si naiva.
      Din secunda cand am decis ca NICIODATA copilul meu nu va fi "protejat" printr-un cocktail de otravuri celulare, eram antivaxer :-)
      Deci da, proces rational. Cand rationezi nu (mai) vaccinezi.

      Ștergere
    2. Și dacă vaccinez nu (mai) raționez?

      Ștergere
  4. Și să nu pierd din vedere cealaltă parte monedei: mulți dintre cei care-și vaccinează copiii sunt la fel de ignoranți ca antivaxerii.

    Putem purta discuția la nivel sociologic, sau putem discuta despre vaccinuri. Doar să nu le confundăm.

    Faptul că există deștepți care cred o măgărie, nu face măgăria mai sănătoasă intelectual. Și nici invers.

    RăspundețiȘtergere
  5. orice copil cu efecte secundare ale vaccinarii este copilul unui parinte vaccinist convins. Vai de fundul parintilor din ziua de azi ce incaseaza toate responsabilitatile: cele 1-2-5% efect secundar al fiecarui vaccin (o insumare duce la un risc de 30-50% in primul an de viata), activarea vaccinului, inactivarea vaccinului, pretul vaccinului (da, eu le-am platit pe toate, atunci nu se gaseau!! sau am vrut altul decat cel de la stat), boala si internarea, investigatiile (nicio analiza de alergii nu a fost compensata de la stat), mizeria din spitale, etc.
    Nu e nicio asumare din partea firmei importatoare. Niciun importator nu testeaza pe angajati, asa cum facea Cantacuzino cu produsele inventate (interviul cu una din creatoroarele Polidin-ului m-a dat peste cap).

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna ziua!

    In legatura cu inceputul articolului si industria farmaceutica... nu contest ca exista un mare profit din vaccinuri si alte metode profilatice, dar v-ati intrebat de ce persoanele cu epilepsie pot duce o viata normala luand anticonvulsivante sau cardiacii care au facut un infarct miocardic si s-au tratat traiesc inca multi ani dupa si nu ii gasesc familiile morti in somn?
    Asa cum este Big Pharma, banoasa, a contribuit la o evolutie pe care nu o poate contesta decat un om orb.

    Legat de copilasul cu traume post-vaccin, nu ati mentionat despre ce vaccin este vorba, dar am inteles ca este sugar. Nu ati mentionat despre ce "regresie" este vorba,dat fiind ca autismul nu presupune o incetinire a dezvoltarii motorii si in unele cazuri parintii nu observ pana in jurul varstei de 1 an o afectare cognitiva.

    Nu critic alegerea dvs de a fi antivaxxer, dar informatiile pe care le oferiti intr-un text atat de lung sunt incomplete si neconcludente. Jumatatile de masura nu isi au locul intr-o chestiune care poate fi de viata si de moarte..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oamenii bolnavi urmeaza un tratament, asumandu-si efectele secundare pentru beneficiul adus (o viata relativ normala). Este absurd, insa, sa administrezi, in scop profilactic, unui om sanatos, un produs cu posibile efecte secundare (printre care si decesul). O masura preventiva care poate implica invaliditate/boli autoimune/alergii/deces (chiar daca ar fi de 1 caz la un milion) ar trebui limitata nicidecum ridicata la rang de lege.

      Ștergere
    2. 1 caz de deces nu la un milion inseamna din punct de vedere statistic o mare reusita stiintifica! Comparati asta cu 1 caz de deces per 1000-10000 cum s-a intamplat in cazul holerei din Romania anilor 1800. Din punct de vedere etic vorbim de beneficii de mii de ori mai mari decat riscuri

      Ștergere
  7. Omul nu se bate cu caramida in piept avand pretentia ca detine adevarul suprem, asa cum fac cei din minister ci indeamna la studiu individual lecturand cartile scrise de doctori.O sa va recomand eu niste carti , iar daca o sa le cititi o sa vedeti ca nu exista dubii si nici jumatati de masura.Asta daca doriti sa va informati corect ,pentru ca brosurile farma si studiile finantate de ei nu constituie informare obiectiva ci propaganda si reclama.Puteti citi "Vaccinarea: Eroarea medicala a secolului" de Louise de Brouwer si "Vaccinurile si autoimunitatea" de Yehuda Shoenfeld.Lectura placuta vi va asteptam cu intrebarile.Iar legat de farma: tratamentul alopat al cardiacilor cronici nu vindeca boala ,ci duce inevitabil la moarte.Daca va uitati in jurul dvs o sa vedeti ca e plin de oameni care "iau tratament".Niciunul dintre ei nu poate sa spuna ca s-a vindecat ci doar ca "se trateaza".Exact , medicina alopata "trateaza" , nu "vindeca".

    RăspundețiȘtergere
  8. Acei copilasi decedati,24 parca ,despre care ni se spune ca aveau rjeola si erau nevaccinati,poate nu aveau vaccinul rujeolic dar aveau vaccinul impotriva HEPATITEI B,mai aveau si DTP adica diftero-tetano-pertusis. Pai dupa ce le faci 5-6 vaccinuri si copilul moare pana la un an,cand se face vaccinul ror ,cum poti spune ca acel copil e NEVACCINAT??? Poate e nevaccinat contra rujeolei dar nu poti spune ca e nevaccinat ,el e VACCINAT partial. Poate si vaccinurile precdente i-au scazut imunitatea si s-au imbolnavit. Mai sunt curios sa stiu ce TITRU de anticorpi impotriva rujeolei aveau copiii,poate aveau anticorpi ???

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu exista asa ceva. Vaccinul pentru o boala e unul, pentru alta boala e altul. Nu incurcati mere cu pere.

      Sigurii anticorpi pe care ii poate avea un copil nevaccinat sunt de la mama in caz ca aceasta a facut rujeola, dar daca ii asigura o imunizare scazuta si temporara (pana la 6 luni)

      Ștergere
    2. Nu exista ce?Atata timp cat n-a izolat nimeni nici un virus "patogen" si acestia exista doar prin "consens" cum poti spune ca vaccinurile sunt pentru boli diferite?Sau se pune in compozitie alta doza de substante neurotoxice si carcinogene , in functie de "boala" pentru care se vrea a fi facut vaccinul?
      Singura protectie reala a copilului la o "boala" este data de globulinele din laptele matern , atata timp cata copilul suge la san.Cu cat suge mai mult timp , cu atat mai bine , pentru ca are timp sa isi dezvolte un sistem imunitar propriu.Injectarea de toxinele neurale si carcinogene nu-i este de nici un folos ci ajuta doar la distrugerea sau dereglarea iremediabila a sistemului imunitar , care nu mai recunoaste celulele propriului organism si incepe sa le atace , dand nastere la boli autoimune , alergii si alte "boli moderne" pe care medicina doar le "trateaza" si carora nu le cauta cauzele reale.

      Ștergere