duminică, 27 noiembrie 2016

Puterea este un crocodil

Probabil că cea mai bună introducere la acest textuleţ este un banc. Ştiţi voi, bancurile sunt texele acelea orale la care râdem, dar putem şi să reflectăm. Eu am strâns deja o colecţie de bancuri fundamentale, adică răscruci capabile să explice existenţa, fără să elimine umorul. Uneori, atunci când mi se pare potrivit, le amintesc celor apropiaţi mie întreg bancul în două cuvinte. Faceţi încercarea, o să vedeţi, se poate. Aşadar vă spun, înainte de a intra în miezul problemei, un astfel de banc fundamental.

Cică un student plin de nelămuriri s-ar fi dus la profesor cu nişte întrebări: “Sistemele politice îi îndepărtează pe oameni de natură, de familie, de comunitate, condamnându-i la disperarea singurătăţii citadine?” Profesorul ar fi răspuns: “Socialismul, da.” “Dar capitalismul?” “Şi capitalismul.” Studentul ar fi continuat: “Sistemele politice concentrează deciziile în mâna câtorva oameni organizaţi într-o castă care se autojustifică, exploatându-i în mod injust pe cei mulţi?” “Socialismul, da.” “Dar capitalismul?” “Şi capitalismul.” În cele din urmă, studentul ar fi continuat: “Sistemele politice sunt bazate pe ideologii care mimează religiile, oferind ca şi acestea criterii pentru recunoaşterea binelui şi a răului, promisiunea unei mântuiri aduse de un salvator cu puteri tehnologice, adică divine?” Neobosit, profesorul l-ar fi asigurat:“Socialismul, da.” “Dar capitalismul?” “Şi capitalismul.”

Probabil că unora le-am adus aminte de ciobanul ale cărui oi albe făceau câte un miel în fiecare an. Şi cele negre. Iar oile albe aveau multă lână. Şi cele negre. Iar oile albe dădeau mult lapte. Şi cele negre. Acesta este bancul fundamental al deosebirilor irelevante, şi aşa îi va rămâne numele. Ar trebui să reflectăm, pornind de la acest banc, cât de multă prostie antrenăm atunci când luăm partea Tandei în războiul ei cu Manda. Tanda, care e mult mai, spre deosebire de Manda, care e şi ea mult mai. Tanda, care niciodată, faţă de Manda, care nici ea niciodată. În sfârşit, argument zdrobitor, Tanda care, versus Manda care.

Socialism. Capitalism. Social-democraţie. Dictatură. Comunism. Democraţie. O mulţime de iluzii gata să se bată cu alte iluzii. Iar noi le împărţim în: creţe, dantelate, roşii, fumurii, cloş, pe picior. De fapt, în Rai, şarpele i-a oferit Evei o ideologie. Asta avea el, primul ideolog. Nu s-a dus direct la Adam, care era mai din topor, s-a dus la ea, pentru c-a ştiut-o bârfitoare şi gata să despice firul în patru la o cafea. După care s-a rezolvat şi cu el. Până la apariţia ideologiei, oamenii ştiau de Dumnezeu, de Fire, de ierarhiile cereşti. După episodul cu şarpele, a început domnia părerilor. Ocupaţi cu Dumnezeu, oamenii ştiau din ale firii binele şi răul, atât de clar încât nici nu băgau de seamă la ele. Ideologiile vin toate cu promisiunea lămuririi lucrurilor pe care le ştim deja, şi sfârşesc toate într-un război al părerilor.

Odată ce ieşim din textul sacrul, suntem victimele părerilor. Orice construcţie care nu se revendică explicit şi implicit de la reperele fundamentale nu e nimic altceva decât o acumulare de subiectivisme irelevante. Iar textele sacre ne învaţă, fără greş, miezul lucrurilor. Puterea, de exemplu, este un crocodil. Puterea nu are sentimente, puterea nu dăruieşte, nu are compasiune, nu încearcă iubirea nici măcar pentru sine. Şi crocodilul. Puterea nu are minte, îi devorează pe cei care o slujesc şi pe cei pe care ar trebui să-i ocroteasca. Şi crocodilul. Puterea distruge, în etapele ei de frenezie, tot ceea ce îi stă în cale, depăşind cu mult necesarul calculabil. Şi crocodilul.

Probabil c-o să spuneţi că sunt pesimist, ori aberez pur şi simplu. Eu va invit la reflecţie. Teoretic, SUA este ţara democraţiei, marele exportator de democraţie în lume, bla-bla, Puterea este a cetăţenilor, bla-bla. Zilele astea, indienii Sioux fac proteste paşnice în Dakota de Nord împotriva amplasării pe teritoriile lor şi prin râul Missouri a unei conducte de petrol. Rezervaţiile sunt ultimele fărâme pe care coloniştii albi li le-au acordat după ce au invadat continentul nord-american. Au titluri de proprietate din secolul XIX, perfect valabile. Iar Missouri înseamnă pur şi simplu viaţa tuturor. Oamenii ştiu că o conductă care trece prin râu, mai devreme sau mai târziu, va declanşa o catastrofă. Nu e o chestiune de DACĂ, ci de CÂND.

Tunuri de apă, gloanţe de cauciuc, câini dresaţi să atace oameni neînarmaţi, aceasta este Puterea dezbrăcată de mofturile ideologice. Şi crocodilul. Un golem hidos şi plictisit de tupeul muritorilor îşi dă jos masca dantelată ca să poată hăpăi, rupe oase, înghiţi cu gogâlţuri din trupuri şi suflete vii. Oamenii trebuie să aibă grijă de virtuţi, de împărăţia cerurilor, să se teamă de păcat şi de iad. Puterea nu trebuie să se încurce cu bagatele din astea, Puterea este nemuritoare, eternă ca universul. Şi crocodilul. În democraţie, oamenii se duc în faţa Puterii cu pieptul gol, şi scriu pe cearceafuri imense: “We are unarmed!” Crocodilul nu se încurcă cu astea, crocodilul este o piatră în mişcare, cu sentimentele unei stânci, cu empatia unei avalanşe. Nu există nicio diferenţă între muşcătura unui crocodil care-ţi zdrobeşte piciorul sau un glonţ de cauciuc pe care Puterea ţi-l trage în ochi când tu scandezi dreptul tău la cimitirele strămoşilor şi la apa copiilor.

Care drept, ţi-a dat Puterea vreun drept?! Ai exact drepturile pe care Puterea ţi le dă, când ţi le dă, cât ţi le dă. Care ideologii? Ce legitimitate prin vot? Puterea a fost amabilă cu tine şi-ai votat, tălâmbule, dar legitimitatea Puterii nu e votul, este chiar Puterea. Deschide ochii şi uită-te, când anume a cerut Puterea să se organizeze vreun vot înainte de a merge la război? Democraţia e atunci când Puterea stă întinsă într-o zi însorită pe o piatră încinsă, digerând ceea ce a prădat în urmă cu săptămâni sau luni. Pentru că poate produce oricâtă violenţă, dar nu căldura de care are nevoie – pe aceasta, ca pe multe altele, trebuie să o fure de undeva. Un lemn cu ochi se strecoară pe sub apă muţeşte până aproape de tine. E deja prea târziu, Puterea urmează să-ţi răstoarne barca. Practic, deşi mai sufli, se poate spune că eşti deja mort. Asta e dictatura. Puterea nu poate fi învăţată nimic – a văzut cineva vreodată dresură de crocodili? Dacă Puterea face ceva ce vrei tu, e doar o potrivire de moment.

Puterea face ziduri, bariere, garduri de sârmă ghimpată, regulamente, legi, tratate. Asta este natura ei. Puterea spune NU, iar cand spune da, e tot nu. Puterea distruge implicit comunităţile şi familia. Puterea vinde aerul pe care-l respiri. Viitorul copiilor tăi nu-l vinde, îl dă gratis. Titluri de proprietate? Sub şenile. Copiii familiilor? Se confiscă. Biserici? Praful din ele. Puterea confiscă dreptul oamenilor de a-şi face dreptate, apoi calcă în picioare toate convenţiile, toate legile, regulile, mai ales pe cele sacre. Justiţia puterii este lentă şi tălâmbă, o vacă proastă care trebuie împinsă din toate părţile să nu se proptească în perete. Reparaţiile aduse victimelor unei agresiuni sunt ridicole. Atunci când se oferă să cinstească pe mama şi pe tata cuiva, Puterea face nişte puşcării pe care le numeşte aziluri. În interesul superior al copilului, desparte familii şi provoacă traume ireparabile. Teologii din vechime spuneau că diavolul este maimuţa lui Dumnezeu, pe care-L imită şi ale cărui puteri spune că le are. Şi Puterea? Şi Puterea.

Un comentariu:

  1. :)) Da!!!!
    Inca privesc viata cu umor...In urma cu peste sase ani, pornisem intr-o calatorie initiatica prin grupurile spirituale de pe net, in incercarea de a-i uni pe romani spre binele urmasilor. Despre sistemele politice si sociale buchisisem destul ca sa inteleg ca totul este manipulare. Dar nu ma asteptam ca si spiritualul sa fi devenit atat de mmmm..." fiecare cu spuza pe turta lui". Cum Dumnezeu e Unu, nu ma pot convinge cohortele de lideri spirituali ca ei lucreaza pentru Dumnezeu. Doar asa li se pare. De fapt, fiecare grup extinde in sistemul tuturor diversi gargauni. La unii sunt mai multi, la altii mai putini, unii bazaie mai tare, altii chiar croncane. Asa am renuntat eu sa-i mai unesc pe romani si m-am vindecat de naivitate.
    http://mariadakhel.blogspot.ro/2014/02/cozile-de-topor.html

    http://mariadakhel.blogspot.ro/2014/02/circul.html

    RăspundețiȘtergere