În al cincilea volum al Cronicilor Narniei apare un personaj antipatic ca mânecuţele unui funcţionar. Pentru cei care nu ştiu, în secolul XIX, iar apucătura s-a prelungit şi în primele decenii ale secolului XX, pentru a-şi proteja stofa redingotelor, scribii de tot soiul “încălţau” un rând suplimentar şi dizgraţios de mâneci. Gestul are semnificaţia unei anormalităţi asumate cu seninătate: dacă până atunci hainele bărbaţilor riscau în mod obişnuit să se rupă în genunchi, în coate şi la rigoare în tur, funcţionarul era ameninţat perfid de tocirea uşoară a stofei corespunzătoare antebraţelor. Cheia era mânecuţa, un auxiliar vestimentar oribil ca o scufie de noapte.
Eustace, căci acesta este numele personajului e pisălog, egoist, nesuferit, şi, printr-un concurs de împrejurări, este martor la moartea unui dragon. La neobişnuita întâmplare se adaugă o ploaie care-l constrânge să-şi caute refugiu drept în vizuina fiarei. Şi zice atunci Clive Staple Lewis: “Most of us know what we should expect to find in a dragon's lair, but, as I said before, Eustace had read only the wrong books. They had a lot to say about exports and imports and governments and drains, but they were weak on dragons.” Catastrofal, nu?
Etapa finală a ciclului cosmic e una în care discernământul nostru este serios pus la încercare. Demonii sunt ademenitori şi morganatici, multe nu par ceea ce sunt de fapt, balanţa cantităţii s-a dezechilibrat demult de partea Răului – aşa că fără o inteligenţă vie labirintul poate părea lesne un zid impenetrabil. Şi totuşi, luată ca atare şi lăsată de capul ei, inteligenţa nu constituie neapărat o certitudine. Mai trebuie şi cărţi bune, cu tot ceea ce acestea presupun. Hinduşii spun că semnul distinctiv al Vârstei Sumbre este ignoranţa. Într-adevăr! însă nu de ignoranţa blândă medievală este vorba, nu de ignoranţa deschisă a sfinţilor şi a profeţilor, stare de aşteptare a Harului, ci de o ignoranţă obeză şi semeaţă, de o tâmpire prin frecuşul prost al cărţilor nepotrivite.
Una din capcanele vremurilor este falsa cunoaştere: cărţile despre exporturi şi importuri, despre guverne şi rigole. S-au înmulţit peste măsură volumele care spun că lucrurile merg prost dar încheie ba pline de speranţă nătângă c-o să fie bine şi frumos, ba concluzionând “obiectiv” că “societatea progresează din criză în criză” şi “întotdeauna apare o soluţie”. Ici pe colo câte-un doct însăilează cărţi despre cărţi despre cărţi despre cărţi despre dragoni, şi numim asta “cultură”, mângâindu-ne pe burtă de satisfacţie când luăm contactul cu poşirca asta. Summa Theologiae a lui Toma d’Aquina a fost la vremea lui un curs universitar – unde sunt azi studenţii care să-l priceapă? Are dreptate Lewis, nu se mai citesc cărţi despre dragoni de răul crestomaţiilor şi a pureului din enciclopedii...
Lumea noastră crede naiv că cel mai rău lucru care i se poate întâmpla intelectului unui om poartă numele de “analfabetism”. Nu, nu este aşa, pentru că analfabeţii nu sunt automat şi neştiutori, iar alfabetizarea este dintr-un anume punct de vedere un instrument neutru (dar nu cu totul neutru, existând efecte nocive în alfabetizare pe care cei care sunt la curent cu transmiterea orală a cunoaşterii tradiţionale le pot intui şi fără explicaţiile mele). Azi însă, graţie alfabetizării şi a grafomaniei care a cuprins mapamondul, cel mai mare risc este cel al pierderii de sine prin preaplinul textelor, al rătăcirii debusolate în kilometri şi kilometri de cuvinte inepte despre mode, ideologii, invenţii şi pseudo-soluţii... dar nimic despre dragoni.
Apostolul Pavel a fost pescar, dar a aruncat năvodul ca să pescuiască suflete pentru Paradis. Deşteptul tâmpit al zilelor noastre are trei licenţe, două masterate şi un doctorat. Primul este Stăpân al Cheilor, cu puterea leagă şi dezleagă. Cel de-al doilea nu se poate aduna pe sine, sufocat de povara inutilităţilor care l-au umplut. Şi asta pentru că în viaţa lui n-a sorbit cu ochii care trebuie o carte cu saţ despre dragoni. In puţine cuvinte, C.S. Lewis ne explică faptul ca perceperea extraordinarului e o chestie de educaţie. Da, dar de educaţie corecta, nu educaţie pur şi simplu. Altfel, se poate să te gasesti intr-o vizuină de dragon (o biserică, de exemplu) şi să te comporţi ca un turist. Adica prost şi repede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu