marți, 8 martie 2016

De ce şcoala nu te pregăteşte pentru viaţă

Circulă pe facebook textul unui tânăr supărat şi liber care-şi varsă necazul pe şcoala românească. L-am căutat şi l-am citit, dornic să aflu, vorba femeii de serviciu din corporaţie, care mai e “fidbiecu’, maică”. Vi-l reproduc şi vouă, sursa fiind aici. După ce l-am citit, l-am recitit. Apoi am scos ideile principale şi cuvintele-cheie. În cele din urmă, în numele meu şi reprezentându-mă pe mine (pentru că n-am calitatea morală de a antrena în vreun fel şcoala românească), utilizez aici dreptul al replică. Mă adresez atât lui Andrei Eduard Burghelia, autorul rândurilor de mai sus,  cât şi elevilor mei care gândesc ca el, trecuţi, prezenţi şi viitori.

Dragă elevule,

Te afli în pragul bacului şi te văd frământat de îndoieli legate de sistemul de învăţământ. A te îndoi este normal şi, crede-mă, după douăzeci de ani de predare am şi eu acest exerciţiu. Lucrul în sine e bun. Însă găsesc reproşurile pe care le faci tu şcolii, în bună măsură, nefundamentate, şi legate mai ales de modul în care te raportezi tu la ea. Hai să începem cu starea ta interioară dinaintea unui examen. Folosesc ca să o descriu exact cuvintele tale: “suprasolicitat, forţat”, “stresat, supărat, confuz”, “spălat pe creier”, “tâmpit”, “plictisit teribil”. Componenta emoţională domină textul tău, vei fi de acord cu mine. Cum să-ţi spun? Mood-ul pre-examen ar trebui să fie rezumabil într-un singur cuvânt: cristal. Rostul examenelor este să fie luate, iar componenta emoţională a candidatului este la fel de importantă ca şi cea intelectuală. Sunt, păstrând proporţiile, bătălii personale pe care le câştigi cu stăpânire de sine, strategii de abordare şi cunoştinţe intelectuale. Modul în care tu personal te raportezi la această probă a “maturităţii” trădează... imaturitate pură. În loc să-ţi foloseşti judicios inteligenţa şi timpul, să te mobilizezi ca organizator şi actor al propriului program, tu începi să plângi. Sunt convins că cele scrise de tine au provocat mai multă simpatie decât cele pe care le voi aşterne eu în acest text, însă lucrurile sunt ceea ce sunt, dacă o armată se prezintă la luptă cu starea ta psihologică, victoria e neîndoielnică. Victoria inamicului.


Să adăstăm puţin asupra consideraţiei tale că eşti “suprasolicitat”, “forţat”. Permite-mi să zâmbesc niţel. Da, dragul meu, ai dreptate, bacul nu-şi merită numele de “examen al maturităţii”. Cel mult al maturităţii emoţionale, pe care n-am izbutit s-o văd în textul tău. Mai potrivit ar fi să fie numit “examen al mediocrităţii”, unul în care provocarea intelectuală s-a rarefiat până la insignifianţă. Pentru cine e oarecum familiar cu istoria bacalaureatului post ’89, dorinţa organizatorilor de a-l face cât mai accesibil nu mai este un secret. Aşa-zisele “competenţe” s-au transformat în parodic: ce respect mai trezeşte un examen pe care-l iei dacă îndeplineşti condiţia suficientă de a ajunge în sală? La literatura română multe dintre subiecte sunt la alegere, ce poate fi mai elegant decât atât? Tu alegi, tu tratezi, crezi că în învăţământul superior vei avea vreodată posibilitatea să alegi între două subiecte la vedere?

Speaking of the devil , mi-ar plăcea să-ţi citesc impresiile după prima sesiune de vară de la Universitate. Pot paria că, uitându-te în urmă, bacalaureatul ţi se va părea exact cum îţi spun eu acuma, un exerciţiu superlight mentolat. Şi asta pentru că orice curs universitar de an cu seminarii şi cu bibliografie e de câteva ori mai amplu şi mai dificil decât manualele de istorie sau geografie pe care le pregăteşti pentru bac. Şi vei avea, oriunde te vei duce, cel puţin un examen de an foarte serios, cu un profesor incomparabil mai puţin dornic să te treacă decât comisia de bacalaureat. Când ai să auzi studenţii vorbind despre cuie, să ştii că despre asta vorbesc. În plus, ca să înţelegi că cele împotriva naturii încă n-au venit peste tine, prima sesiune de vară va fi chiar la începutul verii, adică atunci când tu ai fost anual în mood-ul de vacanţă (soare, mare, muzică, distracţie).

Sper c-ai văzut seria filmelor Rocky, cu Sylvester Stallone. Dacă nu, ar fi marele moment s-o faci, ca să pricepi ce ţi se întâmplă. Până atunci, îţi mai zic eu una-alta. Rocky e un boxeur pe care nu dă nimeni nici două parale şi care se antrenează pentru un meci cu campionul mondial. Ca orice elev înaintea bacului, are un antrenor. Adică, un profesor. Ei bine, pentru o privire superficială, antrenamentele nu par a avea vreo conexiune cu meciul: Rocky este forţat să alerge zeci de kilometri, să sară cu coarda, să fugărească o găină într-un ţarc, să bată cu pumnii un sac de piele plin de nisip. În ring, Rocky nu va face nimic din toate acestea. În ring, Rocky va snopi din bătaie un om, va încerca din răsputeri să se ferească de pumnii lui şi va ieşi de acolo cu faţa şniţel, cu arcadele rupte, cu un ochi complet acoperit de sânge. Dacă Rocky ar fi un elev român, probabil că şi-ar lua antrenorul la trei păzeşte reproşându-i că l-a suprasolicitat cu coarda, cu găina, cu sacul de nisip, lucruri complet inutile în raport cu boxul adevărat. Şi totuşi, aşa cum nimănui nu i-a trecut prin cap până acuma să pregătească un boxeur pentru un meci snopindu-l în bătaie de trei ori pe zi, nicio şcoală din lumea asta nu pregăteşte elevii pentru viaţă sau pentru piaţa muncii oferindu-le viaţă autentică sau munca la patron.

Mi-a reţinut atenţia delicioasa formulare: “memorarea de munţi de informaţie inutilă”. Cu munţii, sper că ne-am lămurit, sunt doar nişte dealuri amărâte. Munţii care aşteaptă să-i escaladezi sunt binişor înaintea ta. Cât priveşte inutilitatea, fără multe menajamente, am să te contrazic. Dacă ai fi fost puţin atent, ai fi remarcat că utilitatea informaţiei o enunţi chiar tu: “memorarea”. Cum să-ţi spun, memoria este ca un muşchi, se antrenează prin memorarea de informaţii. N-ai vrea să ştii ce infern este viaţa cuiva fără memorie. Oarecum împotriva voinţei tale, şcoala îţi oferă training-ul pentru memorie de care vei avea nevoie şi în universitate, şi mai târziu, când inteligenţa ta va lucra exact cu ceea ce vei izbuti să memorezi. Să ne ierţi dacă viaţa ta de acum încolo se va putea petrece fără structura mitocondriei, fără concatenarea şirurilor de caractere sau fără bătălia de la Oituz. Nu avem posibilitatea să consultăm ursitoarele ca să-i oferim un parcurs personalizat fiecăruia dintre elevii noştri, cu lecţii pentru fiecare etapă a vieţii viitoare, economisindu-le fiecare fărâmă de energie. Ba chiar ne-am permis să credem că energia intelectuală folosită de fiecare elev nu este o risipă, ci o investiţie în propriul intelect. Noi ne credem că şi lecţiile pe care nu le vei accesa nemijlocit tot îţi vor servi la ceva: antrenamentul tău intelectual. Gândeşte-te că anumite lecţii sunt ca nişte gantere, nu-ţi servesc să decupezi friptura în farfurie, dar lucrează muşchii cu care cândva vei mânui furculiţa şi cuţitul.

Legat de faptul pe care-l reproşezi că nu eşti încurajat să gândeşti critic, mă întreb cum anume ai putea privi critic lecţia despre genele recesive de la genetică. Sau concordanţa timpurilor la subjonctiv de la franceză. Sau aruncarea mingii de oină de la educaţie fizică. Ai idee câţi ani studiază un medic înainte de a avea oportunitatea să gândească critic? Mă tem că admiraţia pentru gândirea critică ar trebui să fie pe măsura oportunităţilor de a o folosi în învăţământ: mică. Dacă vei dori să urmezi studii de istorie, de exemplu, nu crezi că înainte de a prezenta o viziune alternativă ar fi onest să înveţi şi să înţelegi viziunea împărtăşită de curentul principal? Ce anume vrei să critici înainte de bacalaureat, ceea ce încă nu ai avut răgazul să înţelegi? Deja critici limbajul folosit de materiile şcolare, şi dacă asta înţelegi prin gândire critică atunci este dezamăgitor. Vrei să înlocuieşti ceea ce tu numeşti “limbaj academic” cu un idiom elev-friendly, fără să cântăreşti nici ce înseamnă asta, nici care ar fi consecinţele.

Dragă elevule care te plângi că manualele sunt lipsite de “grafice şi imagini reprezentative”. Pe mine tocmai avalanşa de imagini mă îngrijorează, şi nu doar din manuale. Bombardamentul de imagini de orice fel ameninţă de la o vreme exact capacitatea elevilor de a lucra cu ideile. Acestea din urmă se slujesc musai de limbajul academic de care te plângi tu. Accesul la idei este condiţionat de stăpânirea limbajului şi se poate afirma că cei care acced la ele sunt exact cei care nu se plâng de dificultăţile lexicale. Ne pare rău că te simţi în plus în ecuaţia asta, însă o şcoală în care elevii să nu înveţe constant lucruri noi (printre altele: cuvinte noi) ar fi ceva de neconceput. Şi da, te învăţăm literatură pentru că este o deschidere excelentă şi facilă către: istoria mentalităţilor, antropologie, sociologie, etică, morală şi religie. Te forţăm să înveţi “formule matematice complicate” ca să-ţi arătăm la analiză matematică faptul că rigoarea poate coexista superb cu intuiţia. Exact ca-n viaţă.

Am citit cu atenţie partea cu cifrele statistice. Nu e foarte clar ce anume vrei să spui, bănuiesc că insinuezi că şcoala românească e de vină pentru abandonul şcolar. Sugerezi o chestie fantastică: că cei pierduţi pe parcurs ar fi nemulţumiţi de calitatea actului educativ. Cumva, ca nişte consumatori care întorc spatele unui produs, şi rău fac, pentru că ulterior piaţa muncii îi elimină. Iar cei care rămân în şcoală, zici tu că rămân degeaba, pentru că piaţa muncii nici pe aceştia nu-i poate valorifica. Dragă elevule, cred că faci o confuzie, una dintr-un lung şir. Întâi de toate, şcoala ca sistem nu este un borcan, adică nu poţi izola şcoala de restul societăţii. Nu şcoala a trimis părinţii copiilor în străinătate şi cu certitudine nu şcolii trebuie să i se reproşeze malnutriţia severă de care suferă 50% dintre copii României. Excluderea socială a celor aflaţi sub pragul sărăciei, subcultura manelistică, delirurile video, fascinaţia pentru banii câştigaţi uşor – vei fi de acord că nu se pot nici ele reproşa şcolii. Abandonul şcolar şi analfabetismul sunt fenomene de interconexiune amplă, la care participă şi globalizarea, şi marea dezindustrializare de după 1989, şi statutul de colonie economică a României. Te superi dacă nu-ţi împărtăşesc câtuşi de puţin viziunea simplistă?

Cât priveşte acuza legată de inadecvarea dintre şcoala românească şi piaţa muncii, văd că porneşti de la premiza că singura scuză pentru care ai mai fi dispus să suporţi sistemului de învăţământ ar fi aceea a distribuirii de calificări utile. Eu zic: Doamne fereşte! Cu ani în urmă, când în România încă mai erau fabrici, un proaspăt absolvent de Politehnică a fost paraşutat într-un astfel de loc. La producţie, tânărul avea cunoştinţe ioc. Luat la bani mărunţi pe probleme concrete, îl băteau şi inginerii, îl băteau şi maiştrii, ba îl băteau şi muncitorii. Atunci lumea se isterizează: voi chiar nu învăţaţi nimic la şcoală? Şi atunci absolventul le-a răspuns tuturor: ba da, şcoala m-a învăţat să învăţ. Ce n-a zis, dar s-a văzut pentru cine avea ochi să vadă, e că lui îi formase şi caracterul. Avea instrumentele intelectuale de care era nevoie, dar şi voinţa de a le pune în practică. Să ştii că povestea asta o ştiu de la un profesor-inginer care o folosea ca argument exact la reproşul pe care-l faci tu aici (nimic nou sub soare!).

Nu-i poţi cere şcolii să-ţi furnizeze exact cunoştinţele şi deprinderile de care vei avea tu nevoie la angajare. Este posibil să-ţi schimbi de 3-4 ori profesia, cum ar putea şcoala să anticipeze aşa ceva? Nici măcar şcoala de şoferi nu scoate şoferi, ci doar oameni capabili să acumuleze experienţă, sper că nu e un secret pentru nimeni faptul că până nu faci 100.000 km nu are rost să te numeşti şofer. Cum anume ar trebui pregătită înainte de bacalaureat o stewardesa? Dar un scriitor? Mă voi revolta întotdeauna împotriva pretenţiei că rostul şcolii ar fi acela de a prepara oameni pentru maşina de tocat oameni numită piaţa muncii. Voi crede până la capătul vieţii mele că rostul şcolii este să formeze la elevi, suprasolicitându-i şi forţându-i ca să înveţe să-şi descoperi limitele nebănuite, pe lângă structurile intelectuale perene, mai cu seamă caracterul. Iar marea mea tristeţe ca profesor este că şcoala, complăcându-se în rolul de anticameră a serviciilor de resurse umane de la noi şi de aiurea, începe să rateze exact misiunea ei dintotdeauna, aceea de a forma OAMENI. 


199 de comentarii:

  1. Foarte bine punctate problemele, excelente argumente ! Din pacate, elevii invata mai intai sa isi dea cu parerea inainte de a avea o minima viziune asupra oricarei probleme despre care isi exprima "cugetarile" ! Felicitari pentru articol ! A mers la sufletul batranei doamne profesoare ! Direct ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Cora, esti prea rabdatoare cu mine :-)

      Ștergere
    2. Ma scuzati, daca nu raspund unde trebuie, O mentiune: Matematica nu se memoreaza se intelege....
      Dar nici profesorii nu o inteleg de multe or in Romania... sau asa pare dupa cum se preda la unele clase...

      Ștergere
  2. Din păcate, articolul dumneavoastră nu va deveni ""viral nici pe internet, nici la televiziunile care fac apologia "copilului nou", al societăţii multilateral nedezvoltate şi răsfăţate...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne straduim sa scriem texte corecte. Daca devin sau nu virale, asta nu mai e treaba noastra.

      Ștergere
  3. Și totuși, cum comentați rezultatele examenelor de Evaluare Națională și Bacalaureat din ultimii trei ani, să zicem. Ce produce mai exact școala? În afară de salarii pentru angajații săi? De ce ar mai merge un copil la școală când șansa lui de a o absolvi e mai mică decât șansa de a nimeri pajura atunci când dă cu banul? Și ce relevanță mai au aceste examene. Întâlnesc frecvent studenți (deci absolvenți de liceu) de care mă minunez că au trecut Capacitatea.

    Dincolo de beștelirea publică a numitului elev Burghelea, nu credeți că problema e cu totul alta și în altă parte decât la copii?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intrebarile dumneavoastra vizeaza cu totul alt articol. Cat priveste elevul Burghelea, nu l-am bestelit public, ci i-am raspuns la un text. Acesta fiind public, nu avea rost sa i se raspunda in privat, veti fi cu mine. Da, cred ca problema este altundeva decat la copii. Insa ii atinge pe copii, caz in care problema devine si a lor, si a profesorilor.

      Ștergere
    2. Domnule profesor, imi cer scuze, dar nu cred ca nu exista o foarte mare legatura intre ideile expuse de domnul Dan Mihu si subiectul disertatiei dumneavoastra. In ultimii ani s-au facut atatea experimente pe elevi, de la clasele primare, pana la facultate, atat in materie de programa scolara, cat si in modul de predare, incat nu e de mirare ca privesc scoala si informatiile pe care ar trebui sa le asimileze ca pe niste poveri, sau - mai rau - ca pe niste prostii inutile. Am un baiat care urmeaza sa dea examentul de bacalaureat. E un copil bun, invata, e politicos si prezent la scoala. Dar la intrebarea "De ce trebuie sa memorez 40 de eseuri la romana?" nu am putut sa ii raspund. De ce nu li se cere sa creeze ei eseuri, bazate pe ceea ce au invatat? De ce profesorii nu ii incurajeaza sa fie creativi? De ce fara meditatii un copil, care nu e foarte talentat, nu are sanse sa obtina rezultate multumitoare? De ce profesorul nu considera ca e responsabil de performantele claselor sale ( nu ale unui elev.. ci statistic ale clasei..)? De ce profesorii nu mai pot sa ii capaciteze pe elevi, sa ii tina atenti si sa le inspire respect elevilor? Toti factorii, conjugati, vor duce la examenul de "bac" un elev interesat de scoala, sau unul care nu intelege de ce i se cer "prostii inutile". Sunt de acord cu textul dumneavoastra, pana la un punct. Dar, ma intreb, daca maine v-ati trezi in banca tot asa ati vedea lucrurile?

      Ștergere
    3. Draga Ligia,

      fireste ca exista legatura intre ideile expuse de Dl Dan Mihu si subiectul textului meu. Daca e sa fim onesti, toate discutiile despre invatamant au legatura intre ele, iar tot ceea ce leaga invatamantul de restul societatii romanesti este perfect legitim. Observatia mea si refuzul de a le discuta provin doar dintr-o disciplina a dialogului careia inteleg sa nu ma sustrag: textul meu era o replica la alt text; daca cedam tentatiei de a largi discutia, nu mai ajungem nicaieri.

      Fireste, observatiile sunt corecte, si am eu insumi suficiente critici de facut invatamantului. Insa nu le fac din perspectiva elevului sufocat de examene, pentru ca nu are rost.

      Legat de utilitatea informatiile oferite elevului, de fiecare data cand o aud pusa in discutie revin invariabil cu replica: ce inseamna UTILITATE? Ma tem ca perceptia si exigenta noastra in privinta utilitatii s-au ingustat atat de mult incat am inceput sa privim ca un afront o informatie care nu poate fi transformata in bani, de exemplu, sau in prestigiu, si inca foarte repede.

      Nu inteleg de ce un profesor ar cere unui elev sa memoreze 40 de eseuri. Am dat admiterea la liceu in perioada comunista, am dat bacalaureatul destul de repede dupa 1989, am facut facultatea de litere si apoi master in literaturi francofone si niciodata nimeni nu mi-a cerut sa memorez fie si un singur eseu, daramite 40.

      Am auzit zvonuri legate de invatat comentarii literare pe de rost inca de cand eram in clasa a VII-a. Nu le-am luat niciodata in seama. Atunci cand am fost pus in situatia de a redacta un text la un examen, si am avut multe examene legate de literatura, ei bine, l-am conceput acolo. Si a fost intotdeauna foarte bine.

      Calea pentru genul acesta de abordare este sa-ti faci singur lucrarile literare. Daca profesorul ti le da pe ale lui, nu esti obligat sa le preiei. Mie nu mi-a dictat niciun profesor de romana nimic, si oricum n-as fi scris daca i-ar fi trecut prin cap sa-mi dicteze. In schimb m-am dus singur in biblioteca si am facut cercetare pentru ceea ce am elaborat eu.

      Asadar, nu vad cine anume poate sa-l oblige pe un elev activ sa stea pasiv. Poate doar propria inertie.

      Ștergere
    4. Am si eu de comentat putin. Am terminat liceul in 2008, si tin minte ca aveam aceleasi frustrari pe care le are si Andrei acum.
      Mereu cand aveam de facut un eseu la limba romana, daca aduceam opinii personale, mereu luam nota proasta. Daca trebuia sa raspund la intrebarea "Ce-a vrut sa spuna autorul in acest paragraf?" si spuneam ce cred, raspunsul era mereu acelasi "Gresit! Stai jos!". Profesoara era indragostita de Calinescu si raspunsul corect era mereu raspunsul lui.
      In afara de faptul ca nu eram lasat sa-mi exprim un punct de vedere si nu eram incurajat sa comunic, trebuia sa memorez pe de rost informatia, in loc sa o asimilez, diger si s-o inteleg.

      Ștergere
    5. Ce zici tu, Alexandru Stan, e groaznic. Chiar daca predarea literaturii romane presupune repere solide, care nu pot fi ignorate, este unul dintre putinele obiecte de studiu unde elevul poate fi el insusi. Nu pot sa fiu decat fericit pentru faptul ca niciunul dintre profesorii mei de romana nu au pus niciunul problema in acest fel.

      Ștergere
    6. Atunci, si va rog sa ma scuzati daca nu sunt in aceeasi sfera cu principiile dumneavoastra, inseamna ca nu sunteti informat in legatura cu situatia actuala a sistemului de invatamant preuniversitar. Poate ca va intrebati de ce am decis sa afirm acest lucru? Pentru ca exista o D I F E R E N T A intre ceea ce ar trebui sa insemne liceul, din punct de vedere teoretic, si ceea ce este. Sa luam romana de exemplu, materia la care elevul ar putea, teoretic, sa se exprime "liber" in legatura cu un text (in limita bunului simt si a pertinentei), sa isi formuleze singur ideile si sa le sustina cu argumente, pentru a fi valabile, corect? Pentru ca asta urmareste romana, capacitatea elevului de a intelege si a comenta un text, dar in realitate situatia este cu totul si cu totul alta, elevilor li se impun fortat anumite "idei fixate" despre operele pe care le studiaza si orice tentativa de abatere de la aceste "reguli sfinte" este drastic criticata si pedepsita. Sa va dau un exemplu concret pentru a imi sustine pledoaria: in romanul Ion, prima capodopera a romanului romanesc, daca eu, ca elev prost, redus mintal ce sunt, il descriu pe Ion ca fiind totusi si un taran destul de inteligent, pentru ca reuseste sa isi dea seama ca fericirea lui materiala si sociala se regaseste in Ana si nu in Florica, fiind capabil sa elaboreze un plan pentru a intra in posesiunea averii mult visate, ceea ce, pentru un taran de pe vremea respectiva, chiar inseamna ceva "semnificativ", si aduc argumente pentru a imi sustine IDEEA PERSONALA, REPET, PERSONALA, de ce sa fiu criticat pentru acest lucru? De ce trebuie sa il consider pe Ion tanarul taran prost? Nu toti trebuie sa aiba aceeasi opinie si inteleg perfect ca nimeni nu este obligat sa fie de acord cu ceea ce zic eu dar atata timp cat eu mi-am sustinut ideea cu exemple, cu secvente, de ce sa nu primesc puncte? Despre asta vorbea acest tanar atunci cand mentiona ca scoala nu ne invata sa fim creativi. Eu, ca proaspat absolvent al unui liceu romanesc, am inteles acest mesaj, dumneavoastra, din ce ati descris mai sus, observ ca nu. Bun, poate ca o sa afirmati atunci ca mesajul trebuia detaliat mai mult pentru a fi inteles si de catre cei "mari". NU ! pentru ca aceasta postare nu va este adresata VOUA, generatia oamenilor mari si intelepti care prefera sa se joace alba-neagra cu sistemul educational romanesc afirmand cu tarie ca ei de fapt il imbunatatesc, ci NOUA, generatia care "merge in cluburi, se drogheaza si nu invata nimic in liceu preferand sa stea si sa leneveasca toata ziua", sunt ironic.. sau poate nu, pentru ca doar prin astfel de mesaje ne putem ambitiona ca sa schimbam ceva, atunci cand va fi randul NOSTRU sa decidem soarta acestei tari. Doresc sa accentuez ideea ca mesajul a fost publicat pe o retea de socializare, pe profilul personal al sau, fiind share-uita de multi tineri pana a ajuns "virala"; nu imi amintesc sa fi tinut acest discurs intr-un mod oficial, in fata parlamentului, a camerelor de filmat sau in presa, deci nu inteleg de ce asa de multi oameni sunt asa intrigati fata de baiatul asta, fiecare e liber sa posteze ce vrea pe pagina sa de profil. As putea continua, sincer, cu mult mai multe exemple, "de actualitate", legate de mai toate materiile din programa si de felul in care acestea sunt predate, in special despre interactiunea elev-profesor ce predomina in salile romanesti de curs, unde profesorul este cel mai destept, atotputernicul, iar elevul este sluga acestuia ce nu trebuie decat sa stea ca un prost in clasa, SA NU INDRAZNEASCA SA PUNA INTREBARI ca altfel e vai de viata lui, si sa invete totul exact asa cum ii este predat. Scoala actuala formeaza SLUGI nu OAMENI deoarece oamenii au puterea de a se exprima, de a gandi, de a pune intrebari si a critica, precum si de a fi creativi. Va multumesc! O seara buna va doresc!

      Ștergere
    7. Bravo tinere, este crudul adevar! Si eu l-am descris mai jos la comentarii doar ca sub o alta forma dar ideea este aceeasi.

      Ștergere
    8. Nu cred ca e bine sa generalizam, daca un profesor a ales sa impuna o viziune asupra unei opere literare elevilor sai, asta nu inseamna ca toti profesorii fac acest lucur. Cred ca, in cazul romanului Ion, acel profesor preia ideea criticului Mihail Dragomirescu, ce spune ca personajul Ion este "expresiunea primitiva a ambitiunii care roade sufletul oricarui om". E gresit, asa e, sa prezinti, unilateral si poate usor exclusiv, opinia unui singur critic ca fiind universal-valabila, dar, repet, nu e bine sa generalizam. Eu sunt mereu deschis la dialog cu elevii mei, le accept ideile, atata timp cat sunt fundamentate si nu simple speculatii.

      PS: Ion nu e de loc un "taran prost", ci un tanar inteligent, devenit o victima a unei societati materialiste, in care pamantul, averea, e bunul cel mai de pret.

      Ștergere
    9. „tânăr,.. inteligent,.. victimă a unei societăți materialiste”..parcă-i Burghezia.. cu reclamația...da' ce vorbesc eu, n'ar'cum s-existe vro legătură'ntr'ăștia doi. Ion e-un personaj fictiv, imaginar, ireal.. da, și mie mi-a placut de Ion era orientat știa ce vrea doar ca parca la sfârsit nu mai are ținere de minte nu mai știa ce vroia..aiurea-n fine.
      Da' p'partea astlăltă băiatu-i ocupat cu cariera, l-intereseaza lucrur'le cu folos.. n-ar putea vrodat' s-aibă vreo treaba cu Ion..Doamne ferește!..

      Ștergere
    10. Perfect adevarat, nu elevul este de vina, ci parintele, care-i insufla "elevului" ideea ca el trbuie numai sa mearga la scoala.... ca asa vrea "sistemul"...dar las' ca-i pune el meditator si o sa fie totul ok....

      Ștergere
  4. Viziunea de a forma oameni care sa isi descopere limite nebanuite printr-un antrenament de boxer, seamana mai multl t a educatie de gladiator. Am foarte mari indoieli ca asta e directia.

    RăspundețiȘtergere
  5. Corect, nu aceasta este directia. Insa aceasta este analogia. Hai sa zicem ca multi au priceput-o si gustat-o. Ideea pana la urma este simpla: scoala nu poate fi la fel de autentica precum isi permite sa fie viata. Scoala ofera perspective asupra vietii, nu viata autentica. Ce-ar fi ca la un exercitiu militar sa moara jumatate din soldati? Nimeni nu vrea antrenamente cu pretul asta. In egala masura, e absurd si nedrept sa spui ca scoala nu a facut nimic UTIL pentru tine, pornind de la o prea ingusta definitie a UTILULUI.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai,nici atat de DURA nu trebuie sa-si permita sa fie.Caci daca la antrenamentul final(BAC) procentele sunt 60/40, e extrem de DUR si GRAV .Credeti ca trebuie sa asteptam sa se egalizeze procentele sau sa se inverseze ca sa considerati ca exista O PROBLEMA in sistem?Nu va suparati, dar parerea mea , ca mama, e alta.Am trecut prin acest sistem comunist pe care l-am inteles doar dupa ce am devenit mama si am inceput sa caut orice informatie despre educatie.Concluzia e DURA- precum sistemul:a functionat perfect(si mai functioneaza).Prin metoda autoritara distrugea sistematic respectul de sine al individului(ce trebuia sa fie supus) iar prin metoda memorat- reprodus isi asigura norma de cetateni productivi(necesari in industrie).Astazi, produsele aceluiasi sistem nu se mai integreaza in peisaj.Iar noi (fosti elevi), actuali parinti realizam ca viitorul copiilor nostri depinde de noi.Deci , eu , ca mama, nu pot sa nu-l aud pe Andrei cum striga dupa ajutor.Si nu pot nici sa-i spun: lasa, ca vezi tu ce urmeaza..., pentru ca am auzit-o pe bunica (si mai aud bunici spunand asta): mergi tu la scoala...., vezi tu pe D...Si am aflat ca nu-l ajuta pe copil o astfel de afirmatie, ba chiar ii face rau.Imi cer scuze daca pare deplasat exemplul meu, dar chiar vreau sa incercati sa intelegeti si un alt punct de vedere.Daca am putut sa inteleg si sa accept ca un copil poate sa refuze azi mancarea pe care a mancat-o cu placere acum cateva zile, pot sa accept si ca un copil mai mare poate sa refuze un sistem care m-a format pe mine.Daca am incercat sa-i desenez in farfurie cu mancarea doar ca sa-l atraga si sa o manance cu placere, de ce sa nu cred ca de acelasi artificiu are nevoie cand mai creste putin.Daca am inteles ca pe vremea mea, memoratul si cititul era singura sansa de dezvoltare ;pot sa inteleg ca acum informatia (prezenta la tot pasul in ambalaje foarte atragatoare)il dezvolta pe copil si nu mai are nevoie de aceeasi cantitate de memorat.Poate ca fiind mama, vad lucrurile altfel,dar cred ca dialogul profesor- parinte -elev este vital pentru gasirea unei solutii la PROBLEMA din sistem.Parerea mea despre copii(cei de astazi) este ca sunt cu mult peste noi(copiii de ieri).Ma simt rusinata sa le cer sa indure cand stiu ca sunt copii plecati afara si ne povestesc ca prin strain se simt iubiti si protejati sau importanti.Ajutati-ne , va rugam sa scapam de aceasta rusine.Sunteti in sistem, produl de sistem si va sta in putinta sa rezolvati PROBLEMA.Stim ca vechiul sistem nu te lasa sa iesi din rand, dar nu cred ca asta ati vrut sa faceti cu Andrei.Eu cred ca sunt suficienti dascali capabili sa ajute la schimbarea sistemului.Vrem doar sa intelegeti ca nu avem ceva impotriva scolii, asa cum nici copiii nu au.Chiar pe pagina lui Andrei un alt elev spunea ca ei inteleg perfect ca trebuie sa invete.Haideti sa-i ascultam fara sa credem ca ne arata cu degetul sau ca vor sa faca rau cuiva.Sa nu le spunem ca sistemul comunist si-a facut atat de bine treaba ca nu putem rezolva PROBLEMA pentru ca este una noua care iese din tiparul memoratului mecanic.Sa nu asteptam sa vina randul lor in rolul de parinti ca sa conteze ce au de spus.Sunt frumosi asa curajosi, sa nu-i pierdem prin straini.Ne folosesc aici ca sa pastram ce mai putem pastra sub numele de tara sau acasa.N-am vrut sa deranjez, am vrut doar sa mai auziti un strigat dupa ajutor : o mama.

      Ștergere
  6. Stimate domn profesor,

    Ca absolvent de studii superioare, tin sa va spun ca va dau dreptate in proportie de 95%.
    Exceptia si diferenta de procente pana la 100% o face o singura proba a bacalaureatului si anume limba si literatura romana. Aici tin sa ii dau dreptate tanarului absolvent, sau viitor absolvent, deoarece eu persoanal, mi-am pierdut "atasamentul" fata de literatura si poezii,tocmai din cauza acestui "examen al maturatii". In special, poeziile, care sunt analizate da catre anumiti critici,care prezinta o serie de idei si filozofii care mai de care mai sofisticate, asupra unor versuri parca atat de frumoase si placute auzului sau vazului la o simpla recitare. Mai exact, consider ca, acesta parte a probei de Limba si literatura romana, este putin prea,nici nu stiu cum sa o numesc, "stufoasa"?! Eu am citit si citesc carti, insa doar stintiifice, din domeniul meu, dar, consider si cred cu tarie, ca proba aceata daca ar fii facuta pentru a lasa libertate elevului de a isi exprima gandurile, sau gasita o alta modalitate, de predar a literaturii, multi ar fii mai interesati sa o citeasca si inainte dar si dupa examenul de bac.

    Va respect!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar fi. Cu un singur i. Cred ca la fel se scrie si in cartile stiintifice pe care la citesti.

      Ștergere
    2. Da, asa este... si in textul domnului profesor gasim greseli, dar nu asta era ideea...

      Ștergere
    3. Draga Andule,

      nefericirea este ca, asa cum spui, un nivel nepermis de inalt de tehnicizare a predarii literaturii impieteaza asupra farmecului intrinsec care ar trebui sa fie emanat de aceasta, fie si ca materie scolara.

      Am totusi o observatie, ca fost elev indragostit de literatura (si in permanent conflict cu profesorul de literatura din liceu): nimeni nu te-a impiedicat sa iei haturile in mana si sa-ti exprimi gandurile in materie de literatura. Asta a fost una dintre expresiile rebeliunii mele in liceu. Am invatat foarte repede ca poate sa NU-mi placa anumiti critici, anumiti autori, anumite opere. Doar ca mi-am impus sa argumentez intotdeauna ce nu mi-a placut.

      Ștergere
  7. Problema cu scoala e ca ofera informatii neactualizate. Am absolvit Politehnica si cursurile predate aveau originea in anii 70 ca si practica in viata reala. Dar ce am invatat, si aici va dau dreptate, iti formeaza gandirea, te invata sa inveti, sa gasesti conexiunile acolo unde ele nu par a fi, sa inveti structurat/argumentat si logic, sa poti deduce o informatie din alta informatie fara a fi nevoie sa o memorezi, sa te impinga la limita si sa te forteze sa gasesti solutii chiar si cand nu mai sunt. Asta este marele castig cu care am plecat din facultate si datorita acestuia am putut sa invat singur si sa schimb directia atunci cand am avut nevoie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma tem ca scoala va oferi intotdeauna informatie neactualizata. Si, daca la anumite discipline chiar nu-i nevoie de actualizare (cine ar incepe studierea filosofiei cu Alain Finkielkraut inainte de Platon?), la altele (ex: informatica) e bai mare. Acuma, ar fi de dorit ca macar decalajul sa nu fie ridicol de mare...

      Ștergere
  8. Doamne, incotro ne indreptam... E crunt. Scoala si profesorii sa se adapteze, sa se dea dupa elev ?? Da, stiu. Schimbarea e buna. Sa imbratisam schimbarea. Schimbarea e viitorul. Si peste 50 de ani toti indivizii umani de pe planeta vor zace cu ochelari samsung si hraniti intravenos. Omenirea se duce naibii. Nu se vor mai naste copii. Nu va avea cine sa ii mai creasca. Rasa umana va disparea intr-o suta de ani. Sau doua. Maxim.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne indreptam spre viitor , nu inteleg aceasta impotrivire asupra lucrurilor ce vor urma de la sine. Pana in momentul de fata , tot ce s-a intamplat in cadrul adaptarii si dezvoltarii umane s-a facut in urma unui proces evolutiv , care ne-a permis sa trecem de la "omul din pestera" la oamenii care suntem astazi , de ce sustineti ca schimbare care va urma fara indoiala va fi una ce va duce la extinctie?Un singur lucru ar trebui sa intelegeti despre viata in univers : intotdeauna evolueaza si fiecare specie va avea propriile caracteristici si trasaturi adaptate la mediul de viata in care traiesc. Nu va faceti griji cu privire la ochealarii samsung si hranirea intravenoasa pentru ca viitorul nu se indreapta in aceasta directie si chiar daca s-ar ajunge in aceasta situatie , se va face in urma unor adaptari la mediul de viata ceea ce se intampla de milioane de ani incoace. Sper sa realizati ca rasa umana nu este atat de usor de exterminat o data ce am inceput sa zburam in spatiu.

      Ștergere
    2. "spre viitor"...
      pana una, alta, homo sapiens a ales sa se limiteze la statutul de homo erectus si nicidecum sa faca efort sa acceada la stadiul de homo lumen!
      daca asta este viitorul, nu mersi, eu zic: pas!
      drum bun spre viitorul tau, eu prefer sa imi vad de calea mea, spre Lumina!

      Ștergere
  9. Felicitari pentru articol! Ar trebui citit atat de studenti razvratiti impotriva sistemului (generatia Facebook), cat si de parintii lor, care neasumandu-si responsabilitatea, dau mereu vina pe "sistem".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai, si eu sunt razvratit impotriva sistemului. Dar altfel. Cantaresc cu atentie plusurile si minusurile si am grija ca nu cumva, cand arunc apa de la baie, sa arunc si copilul. Sistemul are viciile lui, unele chiar... sistemice. Dar parca mai intai de toate as da vina pe slaba calitate umana a celor care-l populeaza.

      Ștergere
    2. Adica pe profesori, caci daca va permiteti sa vorbiti astfel despre elevii dumneavoastra, e clar

      Ștergere
  10. Nu pot decat sa spun "Bravo, domnule profesor!". Excelente argumente. Elevul cu pricina daca era mai inspirat, in timpul pe care l-a petrecut pentru a concepe si posta acel mesaj, citea o lectie pentru Bac.

    RăspundețiȘtergere
  11. Foarte bun articolul. Felicitari! Ca elev nu mi-a trecut o clipa prin minte sa pun educatia sub sennul indoielii. O fac acum, la varsta adulta, desi personal nu vad ce mai e atentic, util, in viata asta decat cultivarea spiritului. Dar elevii de azi, care nu stiu ce e aia bucuria cunoasterii, n-au gustat pana acum disperarea datorata nevoii de a sti si a nu putea cuprinde decat o mica parte din imensitatea cunoasterii, care considera ca totul li se cuvine si n-au in schimb nicio datorie fata de umanitate, elevii de azi isi permit sa puna sub semnul indoielii rostul educatiei (daca mai este ceva dincolo de ea decat furibunda materialitate sau stirile pe banda despre gadgeturile noi aparute si care cred eu, au inverat scara axiologica, cel putin), de a pune sun semnul intrebarii traditia careia trebuie sa ii ia locul urgent postmoderismul, de a face judecati de valoare cu un bagaj cultural incipient, de a gandi critic "painea spiritului" din perspectiva unor minti minore, premature dar nematurizate, pe fondul unor instincte mai degraba egoiste si primitive. Elevul nou vrea calea cea mai simpla, cat mai putin de invatat si cat mai sintetic, schema intregului limbaj informatic, rezumatul fizicii clasice, enumerarea substantelor chimice sau a vorbelor de duh a marilor filosofi. In secolul vitezei, alegem calea cea mai scurta. Intr-o abundenta informationala alegem educarea nesistematica. Este o alta lume cea de azi: tentatia lucrurilor marunte, superficiale, ce inghit timpul fara rost, ne risipesc in ocupatii aleatoare, libertatea ametitoare ne permite sa ne indoim de to, sa relativizam totul, sa adaptam totul la individ, ce necesita o tratare diferentiata, preferentiala, si, in aceste conditii, omoram si ce a mai ramas sfant: educatia institutionalizata. Fiecare cu drumul sau in viata, dar nu stiu ce se va intampla in timp ce eu voi privi marasmul plangand..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar as vrea sa va dau si eu dreptate, dar cazul meu personal nu a fost asa de fericit. Facand scoala imediat dupa revolutie, nu am pus niciodata la indoiala ce se afla in programa scolara (iar cand ma plangeam la parinti, imi spuneau doar ca "trebuie"), dar pe de alta parte nici nu pot spune ca mi-a facut placere. Eu am fost intotdeauna mai inclinat spre partea tehnica, poate si pentru ca preferam sa citesc literatura universala, care parca e uitata de invatamantul preuniversitar romanesc. Din pacate nici unul dintre lucrurile invatate la liceu nu mi-au oferit o sete de cunoastere prea mare, poate fix pentru ca era aruncata materia in noi gata rezolvata cu cerinta de a o reda(inclusiv la matematica ne dadeau teme de casa cantitativ in loc sa ne dea 3-4 probleme la care sa ne gandim cu adevarat). Pentru mine, educatia care am primit-o in liceu a fost una seaca si lipsita de entuziasm. Va spun sincer ca in momentul in care am ajuns la facultate (politehnica), am descoperit cu adevarat ce inseamna sa inveti cu placere. Studiul care pleca de undeva si intampina diverse probleme pe traseu care puteau fi rezolvate prin orice solutie creativa era la nivelul delirului pentru mine. Perioada respectiva pot spune ca mi-a salvat creierul de la instinctul invatarii mecanice dobandit in invatamantul preuniversitar. Abia acolo am dat de profesori, conferentiari si asistenti care abia asteptau sa discute cu un student pasionat la 10 seara in laborator in loc sa-l cheme la meditatii. Acesta a fost cazul meu, poate unul trist pentru ca mi-am dat seama tarziu ce inseamna gandire libera si inovativa, sau unul fericit pentru simplul fapt ca s-a intamplat acest lucru. Dar stiu ca de atunci am inceput sa studiez de unul singur cu placere domenii ca politica, economia sau filozofia, lucruri care pur si simplu imi erau respingatoare, poate pentru ca necesitau ceva mai multa intelegere a conceptelor decat redarea lor mecanica.

      Ștergere
    2. Aud foarte des despre invatarea mecanica. Nu prea stiu despre ce este vorba. Banuiesc ca asta se petrece atunci cand un motor Diesel trebuie sa invete ceva. Oamenii nu pot invata mecanic.

      Ștergere
  12. Un minunat elev a copiat în întregime revolta mai-sus menționatului și a pus ca nuca-n perete tot textul pe facebook-ul lui. Sunt 100%sigură că nu a înțeles nimic din textul revoltatului, dar „suna” bine. Am avut proasta inspirație să mai caut ceva pe „peretele” lui, care să-mi completeze tabloul apropo de problemele (false) invocate de stimabil. Ce am văzut...m-a lămurit pe deplin! Dar pentru că el nu va pune preț pe contraargumentele mele, am de gând ca luni ă-l provoc la un „text argumentativ” - da, subiectul al doilea al examenului de bacalaureat la Limba și literatura română - pentri a-i da ocazia să-și susțină punctul de vedere în mod organizat și coerent pe această temă...Or else! :-D

    RăspundețiȘtergere
  13. Elevul de la Constanta, candid, saracut in exprimare, dar usor de inteles in revolta sa. Se intrevad ideile de baza si problemele generatiilor acestea.
    Dumneavostra? Un profesor cu vechi state. Vorbiti si scrieti cu indemanare, dar problemele invatamantului romanesc raman. Astfel, unde, cum si cand sunt stimulate creativitatea, comunicarea si initiativa? Cand recunoatem ca se lucreaza intens in scoli pentru "varfuri" in timp ce evolutia elevilor medii si slabi este prea putin importanta in criteriile de apreciere ale cadrelor didactice si a scolilor. Este clar ca scoala este coplet rupta de necesitatile pietii muncii.
    Si cum facem ca scoala sa le placa si fie considerata importanta de catre elevi?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Puscasu Catalin,

      e nevoie de mai mult decat un raspuns dat unui elev pentru a atinge, fie si partial, problemele invatamantului postmodern. Si ma tem ca, din anumite privinte, nu mai e nimic de facut pentru ca elevului sa-i placa scoala si s-o considere utile.

      Vedeti dumneavoastra, eu sunt pus in situatia de a-mi face datoria si atunci cand raspunsul nu este cel pe care-l visez eu. Meseria mea e bazata etern pe optimism, un profesor realist risca sa devina un monstru intolerabil. Asa mi-au spus altii mai vechi decat mine, ca noi ne pastram energia si ingenuitatea doar daca, in pofida tuturor evidentelor, ne incapatanam sa fim optimisti.

      Am sa mai scriu despre invatamant, din vreme in vreme. Tinem aproape.

      Ștergere
  14. Mi-a mers la inima tot ce ati scris . Si eu predau de 20 de ani .Poate ma insel, dar ,in ultima vreme, parca resimt un fel de ura impotriva noastra a profesorilor,din diverse directii. Noi am devenit tapul ispasitor pentru toate problemele din invatamant.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Lore, cred ca valul de ura a inghitit societatea romaneasca in ansamblul ei. Ii cad victima nu doar profesorii, ci si medicii, politistii, greco-catolicii, musulmanii, capsunarii, intreprinzatorii, PFA-urile, judecatorii, procurorii, parlamentarii. Ne-am masificat, gandim doar in bloc, nu mai vedem nuante, totul s-a cliseizat, pana si sentimentele noastre.

      Ștergere
  15. Parerea mea este ca, pe langa cele enuntate, exista si o gramada subiecte total inutile in scoala romaneasca, vezi matematicile avansate, biologia prea detaliata, geografia prea detaliata. De aici a pornit, cred, tot curentul cu "scoala nu ma invata nimic bun". DIn pacate s-a extins prea tare si in prea multe directii...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Teza mea era tocmai contrariul a ceea ce zici tu, si anume ca totul este util, chiar si ceea ce pare inutil. Trebuie doar sa ne revizuim definitia UTILULUI.

      Ștergere
    2. :) cam ce matematici avansate se fac in liceu?

      Eu am terminat liceul la matematica-informatica. Diferenta de programa dintre noi si profilul uman era intr-adevar mare, dar crede-ma pe cuvant, diferenta dintre matematica din liceu si cea de la politehnica e chiar mai mare.

      Sunt absolut convins ca pentru fiecare materie/profesie gasim exemple similare.

      Ștergere
    3. Cu parere de rau, dar nu sunt de acord. Daca toti oamenii ar fi la fel, ar avea aceleasi predispozitii, as intelege, dar nu sunt. Tinand cont ca suntem diferiti, este inutil. Sunt multe exemple din afara unde gimnaziul te ajuta sa descoperi ceea ce iti doresti, iar liceul te ajuta sa te axezi pe acel ceva, sa triezi informatia, nu sa o acumulezi pe toata, in fond, degeaba.
      Dupa 10 ani de la terminarea liceului, lucrand in diferite domenii, pot spune cu mana pe inima ca nici 40% din materiile si informatiile acumulate in liceu nu mi-au fost si nu-mi sunt de folos. Ce mi-a fost util am fost nevoita sa invat apoi, singura. In concluzie, parerea mea este ca nu totul este util.

      Ștergere
    4. << Ce mi-a fost util am fost nevoita sa invat apoi, singura.>> ...Scoala te-a invatat sa inveti.Te-a ajutat prin materiile ,,inutile,, sa iti dezvolti creierul...pentru a putea sa inveti singura.

      Ștergere
  16. Sunt profesoară de un sfert de secol şi mamă a unui băiat care astăzi susţine cea de a treia probă la simulările pentru bacalaureat.Spre deosebire de Andu, eu mă aflu în acord total cu articolul dumneavoastră. Sper să îl pot convinge şi pe fiul meu să-l citească,în mod sigur i-ar schimba viziunea asupra şcolii. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Corina Dobre,

      poate ca uneori timpul face mai bine ceea ce nu putem face noi. A fost interesant pentru mine sa constat ca, dintre fostii mei elevi, foarte multi au preluat textul si l-au distribuit prin intermediul retelelor de socializare, in timp ce dintre actualii mei elevi, doar unul singur. Totul este semnificativ, nu-i asa?

      Ștergere
  17. sunt lucruri adevarate, dar din pacate niciun profesor nu le explica, iar pentru un adolescent nu sunt evidente.

    sunt aproape sigur ca nici domnul Profesor care a scris textul acesta nu ar fi gandit asa la varsta adolescentei, pentru ca asta este o judecata de maturitate.

    insa aceleasi idei exprimate pe un ton mai putin "didactic" si mai "prietenos", cred ca si-ar fi atins si mai bine tinta. (asta nu inseamna renuntarea la stilul academic.)
    adica este vorba despre "mood" - relationarea emotionala intre elev si profesor, si elev si colegi.
    tocmai asta este pricina pentru ca scoala romaneasca rateaza atunci cand este vorba de format "caractere" sau "OAMENI".
    in principiu, scoala isi nimiceste emotional elevii. supravietuiesc numai copiii care au in spate parinti suficient de lucizi incat sa contracareze aceasta nimicire din scoala.


    din pacate si textul dumneavoastra, chiar daca intelectual exprima niste idei valide, se inscrie in aceeasi traditie de a indrepta aţa cu barosul. nu poti sa te adresezi pe tonul asta unui copil care in mod evident are niste nelamuriri de ordin emotional, nu intelectual!
    (sau poate, am inteles eu gresit, si textul nu este scris pentru el, ci este scris pentru alti adulti dornici sa se gratuleze intre ei.)



    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga anonimule, in comunicarea pe internet se pierde cam 75% din indicatorii comunicarii directe, adica partea non-verbala. Nu exista gestica, ritmul vorbirii, expresia fetei vorbitorului. Nu cred ca are sens sa vorbim despre "tonul" meu. E chiar nepotrivit.

      Ștergere
    2. va inselati. transpare tot, si pe internet. din vocabularul folosit, din expresiile folosite, din ritmul frazei, din punctuatie...
      tinerii din ziua de astazi sunt dotati cu simturi suplimentare fata de generatiile trecute, pe care nici nu le banuiti.
      sunt adaptati la comunicarea pe medii virtuale.

      pentru un tamplar una este sa lucreze cu lemn de stejar alta este sa lucreze cu lemn de fag.
      cred ca si pentru un profesor una este sa lucreze cu copii nascuti si crescuti in epoca industrial-comunista, alta este sa lucreze cu copii nascuti si crescuti in epoca informationala (dezindustrializata, aproape-democratica).

      incercati sa intelegeti elevii, materia prima cu care lucrati.

      altfel, sunt in cea mai mare parte de acord cu ideile dumneavoastra. (spun asta adult fiind.)

      Ștergere
  18. Nu vă supărați, dar postarea îmi pare superficială. Fata mea stă la școală pînă la ora trei, merge acolo cu o geantă de douăzeci de kile, i se spune din cînd în cînd de colegi și de profesori că dacă nu va fi informatician nu-și va găsi niciun rost în viață. Nici chiar eu n-am ce-i mulțumi școlii care m-a învățat despre desenul tehnic de exemplu, și, mai important, m-a educat în sistemul ”a învăța = a concura” (de asta vorbiți tot mereu despre ”voință”). Dacă m-aș fi lăsat și dacă aș lăsa-o pe fata mea, am fi devenit/ar deveni un cal de curse. Nu mi-ar face foarte mare plăcere.
    Cred că școala (vorbesc de fenomen, desigur, pot fi excepții) nu-i pregătește pe copii la viața de azi, ci la o viață de la începutul secolului al XX-lea. Cum se vede și în comentarii, unde adagiul ”copiii de azi” este unul dintre laitmotive, de parcă nu pe cei de azi le-am educa, ci pe cei de alaltăieri.

    RăspundețiȘtergere
  19. Felicitări, domnule profesor!
    Mi-au mers la suflet spusele dumneavoastră.
    Acești copiii rebeli vor realiza târziu...cândva, că,fără acele informații inutile--crezute de ei, acum, nu ar fi, ce-au ajuns.
    Nu-s cadru didactic dar, am avut niște profesori de excepție, dăruiți cu răbdare și pasiune în modelarea noastră, deschizându-ne mintea și stârnind curiozitatea de a afla mai multe, de a căuta răspunsuri iar, dacă ne împotmoleam, ne ofereau ajutorul-soluții.
    Cum să nu respecți, să nu admiri și să nu iubești, acești mulți ”părinți” ai devenirii noastre?!!
    Oare de ce elevii de azi,sau adulții tineri, cum sunt copiii mei,nu au aceleași sentimente și nu se simt legați de dascălii lor ? Cine greșește și, unde? Retorice întrebări.

    RăspundețiȘtergere
  20. "Permite-mi să zâmbesc niţel"
    Sadist
    "familiar cu istoria bacalaureatului post ’89"
    Mai ai o leaca si plangi putin dupa comunism nu?
    "curs universitar de an"
    Ca tot ai facut comparatii cu facultatea.
    Cred ca ai fost prea bine spalat pe creier cu educatia de la universitate si cu toate rahaturile astea din Romania.Si stii cine ti le spune astea? Unu care a facut o facultate.Hai sa-ti explic cum e la facultate ca poate ai uitat de facultatea ta, ca nu degeaba esti "profesor" cam frustrat si iti arunci frustrarile pe un elev care a inceput sa se sature de sistemul de invatamant din Romania care e de toata jena, de tot cacatul.
    E bine ca lumea a ridicat un anumit standard in societate ca toti sa facem scoala obligatoriu pentru a deveni un "om".Nu sunt deloc impotriva educatiei, dar ce inveti chiar nu te ajuta mai deloc.Si stii de ce? La final nu ii va pasa nimeni ca stii sa reproduci dintr-o carte cuvant cu cuvant sau ca stii sa "memorezi". Te va intreba simplu. Ce stii sa faci? Cam asta conteaza cel mai mult.Degeaba ai absolvit 10 facultati si ai reusit sa te antrenezi " cu memorarea" ca din pacate numai asta iti "ofera" sistemul de educatie din Romania, toerie , teorie , teorie fara sens si mai deloc practica.
    Vorbele astea vin de la un "om" care e acuma inginer/I.T care e angat si primeste bani pentru "ceea ce stie" nu pentru o diploma , nu pentru cunostiitele care le-a dobandit de la facultate, nu pentru diploma mea de bac care sa fiu sincer is 2-3 randuri in CV si stii ce a facut HR-ul ? Nici nu s-a uitat acolo deloc.
    Zi si tu domnule profesor unde ma putea ducea scoala daca eram limitat si invatam exact si faceam exact cum imi dicta facultatea?Acuma eram si eu un profesor autist ca si tine spalat pe creier si retardat si nefericit pentru ca nu dadea lumea doi bani pe cunostiintele de cacat acumulate la facultate.Avantajul la mine a fost ca nu m-am rezumat la scoala si am dobandit toata experienta de unul singur prin practica.Se cheama autoeducatie ceea ce poti sa o faci in ziua de azi in orice domeniu folosind un cablu de internet.Dar vad ca tu deja stii ce e ala un cablu de internet dar il folosesti pentru a-ti turna frustrariile tale autustice in alta parte.Bravo, cred ca asta te-a invatat facultatea/educatia ta universitaara nu ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)

      Ce bine ca traiesti tu intr-o bula, izolat de lume, si-ai invatat toate de unul singur.

      Din afara, io vad ca te agiti mai tare de cat e cazul. Si boss, inginer IT, mi s-a acrit de autodidacti ca tine ca de mere padurete. N-am gasit unu' in stare sa scrie cod cum trebuie.

      Ștergere
    2. Am dat prea mult scroll sa gasesc un asemenea comentariu.Ai perfecta dreptate.Un asemenea articol este tipic profesorilor de limba si literatura romana.

      Ștergere
    3. Anonimule, esti complet inadecvat.

      Ștergere
    4. Este destul de inadecvat comentariul in sine pentru ca "Anonimul" nu a inteles despre ce este vorba.
      Pentru ANONIM:
      Pot sa sustin ca esti un ignorant, unul din acei multi, care din pacate au si dreptul la vot, si bineinteles mai esti si prost crescut. Eu sunt de acord cu domnul profesor, si nu sunt la randul meu profesor de limba romana sau orice altceva, sunt un student in anul I la actorie si am dat BAC-ul anul trecut. A fost un BAC penibil de simplu si am terminat mate-info, intensiv info. Nu am fost cel mai stralucit elev si nu am invatat sa iau nota 10. Am fost destul de selectiv insa am considerat necesar un minim de cultura generala si am reusit sa iau la BAC 8,91. Nu este deloc o medie mare la cat de usor a fost. Am facut 7 variante la mate, niciuna la info, iar la romana am facut pregatire si mi-a placut foarte mult.
      Ceea ce vreau sa spun este ca desi acum fac cu totul si cu totul altceva, nu regret ca am studiat matematica, fizica, chimia, materii pe care este posibil sa nu le mai intalnesc in viitor dar care m-au dezvoltat intelectual si m-au ajutat in acelasi timp sa inteleg mai bine lumea din jur. Imi pare rau ca nu mi-am dat silinta mai mult si am inteles ceea ce vrea sa spuna domnul profesor cam tarziu.

      Ștergere
    5. Inginer doar pe hartie, si cel mai probabil cu 5 pe linie, altfel nu se explica frustrarea. Tutoriale de pe tata google poate face absolut oricine lasa teoria autoeducarii. Ne faci breasla de rusine penibilule...

      Ștergere
  21. Adevarat, corect si foarte frumos spus! Felicitari domnule professor!
    Macar de ar intelege ceva si cei carora li se adreseaza cele scrise de dumneavoastra.

    RăspundețiȘtergere
  22. Domnului Iliescu, din intrebare à dumneavoastra "ce anume vrei sa critici inainte de bacalaureat" imi dau seama ca de fapt nu stiti ce inseamna "gindire critica". Pacat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E cu mult mai grav. N-as putea spune nici macar ce inseamna "gandire".

      Ștergere
    2. "Ironie" ieftina si neavenita. Imi intareste convingerea din comentariu. Aveti un tiz, domnul Radu Atanasiu, care v-ar putea lamuri putin...

      Ștergere
  23. Domnule Coleg, recunosc ca, mi-e greu sa aleg cu ce sa incep. Dar...ma tem ca incep cu niste intrebari:
    - stiti ca, in absenta ritualurilor de trecere, varsta pentru maturizare emotionala la barbati a fost impinsa peste 30 de ani. Si, daca da, cum puteti asocia bac-ul actual cu varianta antebelica "proba de maturizare"?
    - stiti ca raportul de achizitie a informatiei difere de la 83% in vizual (imagini) pana la 3% (doar scris). Ati lucrat? lucrati cu manuale universitare americane (colorate si profund schematice) vs europene (seci supraaglomerate cu informatie)? credeti ca sunt mai usor de asimilat cele europene?
    - ati luat in calcul, in cazul subjonctivului mentionat, alcatuirea unui eseu care sa se impace si capra si varza... Stiu! Colegii sunt excedati de volumul de munca, dar asta nu exclude valoare de adevar a enuntului meu!!! pre-universitarul nu-i invata sa rationeze si sa-si depaseasca varful pantofului!
    - estimati ca logica si intuitia se pot cultiva prin problemele de matematica facute la nesfarsit, cu grade de dificultate ridicate. Tiparul asta de lucru ascute ce? Cati dintre cei care le fac inteleg real fenomenul? Cati sunt in stare sa inteleaga mecanismul si, odata uitata o formula sa si-o deduca, pe baza unui bagaj solid, a unui sistem de gandire logic si coerent format, care sa le permita transpunerea acelui rationament si in alte situatii, prin comparatie? cati aplica orbeste un tipar, rapid uitat odata cu rezolvarea marii probleme intitulate bac? si cum, pana la bac, ne mananca sfintii...va invit sa rezolvati niste probleme de clasa a 4-a, sisteme de ecuatii (2-4 necunoscute), folosind segmentele. va informez politicos ca, sora mea, o fiinta pasnica si normala, nu stie sa le rezolve, drept pt care le fac eu, prin whatsapp, skipe si convorbiri telefonice. de ce? pt ca n-are nicio logica, nici cea mai elementara (!!!) sa faci asta in clasa a 4-a, si, in afara de aversiune in raport cu matematica, nu vad ce rezultat pozitiv obtine sistemul de la imbecilitatile astea. si pot sa va povestesc multe despre clasle 1-4...
    - estimati ca istoria se invata mai ok prin munti de date? texte lungi si seci despre ani, nume si batalii??? geografia? stiti ce beneficiu aduce un joc cu imagini ambelor materii?
    - considerat ca lectura unor texte kilometrice continand subiecte lipsite de actualitate sau interes pentru un individ ii aduce vreu beneficiu?
    - de unde stiu? ei bine...va preiau anual zeci de produse de pe banda, si, deja m-am obisnuit ca: nu stiu sa rationeze, sa argumenteze, sa-si caute singuri informatie de valoare, si...extrabonus! Se sperie daca el cer sa iasa din tipare si asta le anuleaza orice reactie. cu alte cuvinte am niste splendori, cu diploma de bac, rar capabili sa gestioneze o abordare "out of the box", a unei situatii practice sau teoretice, dupa caz. Incapabili sa-si caute solutii si sa inventeze altceva decat scuze. Si, intr-un semestru sau 2, cat lucrez cu ei, nu le pot forma eu un sistem logic, pot doar carpi ...
    - si da! ca sa va raspund la intrebarile nerostite: fac parte din old school, am citit cateva bibioteci bune, am luat orice examen in primii zece, sunt a 6-a generatie cu biblioteci in casa, am crescut langa bunici dascali, predau de peste 20 de ani, am copii, lucrez si pentru o multinationala part-time (ca sa acopar distanta teorie-practica), fac voluntariat si am un hobby care, devine pe zi ce trece o miniafacere. si , nimic din toate acestea nu ma impedica sa vad, cu tristete, ca multi dintre colegi refuza sa inteleaga faptul ca generatiile Y si Z au alt tipar si trebuiesc modelate, cu intelepciune, respectand asta, si nu transformate in bibioteci ambulante, incapabile sa genereze altceva decat raspunsuri google la intrebari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aveti dreptate sistemul este depasit..dar cum putem ajuta sistemul sa se reinventeze pentru generatia facebook? E unul ma lovesc de aceasta poveste in fiecare zi, in care colegii imi spun "domnule profesor elevii nu mai invata!"Gasesc ca deficit real incapacitatea oamenilor care formeaza sistemul de a iesi din tiparul clasic, pe langa asta nici dispunem de infrastructura moderna care sa se plieze pe nevoile elevilor, ci in realitate a ramas de fapt o deviza "profesorii se fac ca muncesc iar statul se face ca-i plateste".

      Ștergere
    2. Sa intelegem ca sunteti "dincolo" si ca asa-i sta bine romanului .... cand ajunge acolo, sa "vada" dezastrul ..... ramas.
      Banuiesc ca va este mult mai usor sa utilizati materialele suport din cursurile americane, pentru ca asa s-a mostenit in familie...iar scoala romaneasca nu are nici un rol. Bineinteles ca in cazul dvs este o "exceptie" ca ati abut acele biblioteci etc etc.....dar toti ceilalti ...."vai mama lor". Sa intelegem ca "sistemul american" de invatamant este cel mai bun...dar de ce nu se vede, de ce-i "fura" pe absolventii europeni si chiar romani pentru companiile si cercetarile lor? De ce .....la nivelul lor de dezvoltare si adaptare la "generatia facebook" nu pot controla sinuciderile si omorurile in grup? ect etc
      De ce, inca nu am auzit de romani plecati dincolo care sa aiba probleme cu integrarea copiilor lor in scolile americane/italiene/germane.... pentru toti existand aprecieri la superlativ.....sau e doar un mit....
      Nu spun ca invatamantul nostru este perfect.....nici pe departe, dar nici nu este cauza tuturor relelor din Romania, din Spania, din Italia...samd
      Eu cred ca cel mai important este ca fiecare dintre noi sa intelegem ca trebuie "sa muncim" pentru a deveni cat mai buni in domeniul nostru de interes, ca si copii nostri trebuie sa invete sa munceasca pentru a avea rezultate, saintelegem ca daca nu-i lasam sa munceasca/invete si le facem noi tema sau le dam meditatii le facem un rau ..... si-atunci fiecare o sa-si gaseasca mai usor calea si n-o sa mai avem nevoie de vinovatii de serviciu pentru esecurile sau nemultumirile noastre

      Ștergere
  24. Un singur aspect ma alatura dvs. Esecul educational al generatiilor actuale trebuie analizat prin prisma tiparelor educationale romanesti si din perspectiva sociologiei familiei romanesti (a se vedea stilurile parentale). apare o noua presiune pusa asupra copiilor pentru acumularea unor cunostinte, multora, inutile. unii nu fac fata, in timp ce parintii si societatea insista...alta drama..aceeasi actori
    PS stiu! nu folosesc majuscule. si nici nu pierd timpul corectand

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper ca pierdeti timpul spalandu-va pe maini si pe dinti. Desi, timpul este foarte pretios...

      Ștergere
    2. atata ati fost capabil sa raspundeti in raport cu afirmatiile din cele doua postari?!?!?! am sa ma asigur ca nu veti lucra cu niciunul dintre copiii mei! si ...poate va folosesc postarea in urmatorul manual, ca exemplu de monolog. nu atatacam idei, ci persoane :). chapeau! genial exemplu sunteti pt cei pe care-i formati! si nici macar nu e vina dvs., ci a unui sistem care e incapabil sa va sanctioneze!

      Ștergere
  25. marea problema a articolului de fata este ca este scris intr-un limbaj prea academic

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai, iar am ratat perfectiunea! Sper cel putin ca marea problema nu face parte dintr-un lung sir.

      Ștergere
    2. Pai restul nu mai conteaza. Pardon, nu mai konteaza. Degeaba l-ai scris pentru cei care intelegem limbajul academic (inca nu pot sa imi scot expresia asta din cap si crede-ma, cafeaua nu e buna pe nas) daca nu l-ai scris "student friendly".
      Practic si comentariile pe care le-ai primit, scuze, uit mereu, si comentariile care le-ai primit confirma ca nu au inteles ce ai scris.

      Oricum, eu m-am amuzat bine

      Ștergere
    3. Nu-ti pierde speranta, intr-o zi totul va fi culeanu.

      Ștergere
    4. Amin.

      *Culeanu este atat de toamna lui 2010

      Ștergere
  26. nu vad nicio viziune in rapsunsul Dvs, ci numai o aparare continua a sistemului si a programei
    Am studiat inainte de 89 si am copii care au studiat dupa.
    lipsa de viziune in invatamantul obligatoriu e identica.
    principala problema este ca singurul lucru antrenat de scoala este memoria de scurta durata.
    atat.
    si acum cateva observatii critice, pe paragrafe:
    - in introducere acuzati imaturitatea unui tanar de 18-19 ani. maturitatea biologica si psihologica se ating mult mai tarziu, ar trebui sa stiti asta.
    -"ce respect mai trezeşte un examen pe care-l iei dacă îndeplineşti condiţia suficientă de a ajunge în sală?" nu e deloc asa, procentul de promovabilitate e destul de slab. in plus, daca ai un subiect la alegere, asta face doar sa doar mareasca sansele statistice de a cunoaste(bine) subiectul, dar care trebuie tratat, totusi.
    -comparatia cu Universitatea e nepotrivita, fiindca este optionala, pe cand invatamantul mediu este obligatoriu. cine vrea sa fie bozer de performanta il rugam sa-si rupa corpul, cine nu, poate inceearca doar jogging.
    -aceeasi observatie si aici, liceul nu trebuie sa creeze sportivi de performanta, ci iubitori de sport si miscare. comparatia cu sportivii de performanta e neavenita
    - memorarea este de mai multe feluri si se antreneaza diferit. scoala (ca si universitatea, de altfel) antreneaza doar memorarea de scurta durata
    - gandirea critica poate fi exersata de la varste foarte mici, ea nu aplica informatiilor despre gene si franceza, ci judecatilor. folositi un sofism ieftin aici.
    -"tocmai avalanşa de imagini mă îngrijorează"- asta arata conceptia Dvs. revoluta despre invatamant. e cunoscut de zeci de ani ca informatia e transmisa preponderent vizual(imagini si, mai ales, film) si ca transmiterea sincretica a informatiilor ( vizual, auditiv, kinestezic etc) au rolul de a accesa memoria de lunga durata, facilitand "asimilarea" informatiei.
    - in paragraful cu abandonul scolar va exersati imaginatia, cat timp nu va bazati pe statistici, ci pe comentarii subiective. nu aveti nicio baza ca sa analizati abandonul scolar, cat timp nu aveti date. dar va garandez ca absenteismul e clar legat de lipsa de interes fata de scoala (absenteismul celor care se duc la scoala)
    -inadecvarea scolii in a pregati profesii... aici o confirmati cu propriile Dvs cuvinte, dand exemplul absolventului de Politehnica. problema nu e ca scoala nu pregateste pentru o posibila profesie, ci ca nu pregateste pentru NICIO profesie, fiindca este bazata de munti de teorie si picaturi de practica
    - "suprasolicitându-i şi forţându-i ca să înveţe să-şi descoperi limitele nebănuite" este o practica comuna in domeniile de performanta, dar este dependenta de antrenor si de elev. sub nicio forma nu poate fi o viziune pentru TOTI elevii, fiindca suprasolicitarea si fortarea nu duc neaparat la progres, ci si la depresie, abandon, suicid (cazuri reale). Ar trebui sa stiti asta, daca ati lucrat cu elite.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur ca nu-s singura cu posturi kilometrice "pentru contra".

      Ștergere
    2. mda, dar am facut cam multe erori dactilo si chiar un dezacord...

      Ștergere
    3. La o varsta un om gandeste intr-un fel, la alta gandeste altfel. Profesorul care crede ca se poate cobora la "inteligenta elevului" pentru a-l judeca e un dobitoc. Probabil pe vremea lui ar fi protestat si dumnealui daca ar fi avut cine sa-l asculte sau i-ar fi permis sistemul. Fiecare suntem un produs al sistemului. Daca unul isi expune opinia pentru ca simte si pentru ca poate iar altii nu sunt in stare si tac malc, asta nu inseamna ca el e un idiot, ci doar ca suntem diferiti.. Copiii si generatiile tinere au ocazia sa fie diferiti fata de noi, daca e bine sau rau, asta ramane sa analizeze dumnealor atunci cand vor ajunge in locul nostru. Ei nu ne judeca pentru greselile sau inactiunile de care am dat dovada, doar isi spun parerea. Poate ca ar trebui sa invatam ceva din exemplul lor si sa acceptam ca nici noi nu suntem sfinti. Universul unui om este limitat la cunoastere, insa nu trebuie sau nu ar fi grevat de peretii si limitele impuse de ceilalti decat daca accepta asta pentru sine. Daca noi am ales asta pentru noi, nu fortati si copiii sa greseasca pt ca vreti dvs... Cine vrea multa carte, usa la drept e mereu deschisa.. insa unii nu au puterea de a alege ca altii sau poate profesorii nu au fost atat de priceputi la a explica pe intelesul elevilor. Cand vor exista comisii care sa poata decide daca profesorul este in stare sa predea (pe intelesul elevilor), mai redezbatem povestea nu sa expuna si sa nu dea 2 bani pe cine asculta pt ca oricum salariul "e de mizerie" dar nu se reprofileaza, insa isi bate joc de copii pt ca este nefericit.. Mereu sunt probleme, daca dam peste nas, nu rezolvam nimic. Daca ati fi propus o solutie in loc sa explicati de ce a functionat pt dvs si de ce restul sunt dobitoci, probabil toti va aclamam in loc sa va judecam acum.

      Ștergere
    4. Draga aka Vali,

      pentru solutii in invatamant trebuie sa te adresezi unui general. Eu sunt doar soldat.

      Ștergere
    5. Soldatul ne-a dat articolul, sa-l rugam sa nu se ascunda dupa fusta generalului cand nu-i ies argumentele.

      Ștergere
  27. Deci scoala nu ne pregateste pentru viata atunci pentru ce ne pregateste ?

    RăspundețiȘtergere
  28. Mircea Eliade despre propriul examen de bacalaureat: "La geografie n-am ştiut să spun flora versantului nord-estic al Munţilor Apuseni. N-am ştiut nici afluenţii Crişului Alb. Am luat patru. Vecinii mei ştiau atâtea numiri de râuri şi munţi. La fizică şi chimie, la limba franceză am răspuns tot ce m-au întrebat.[...] Scriu toate astea în caiet ca să nu uit toată absurditatea bacalaureatului. Voi dovedi cu atâtea pilde că trec cei norocoşi, cei favorizaţi, cei tâmpi. Eu n-am văzut selecţia despre care ni se vorbeşte. Dacă mă întreba la naturale, insectele, la franceză romantismul, iar la geografie originile geologice ale munţilor, luam cea mai mare notă." Poate îl lamuriţi şi pe Eliade de ce Bacalaureatul nu e absurd. Cei care pot gândi cu propriul cap, uneori chiar mai bine decât mulţi profesori, îşi irosesc energia de pomană tocind informaţii inutile. Rocky trebuia să înveţe la antrenament cum să facă faţă imprevizibilului pe care îl presupune un meci de box. Acel antrenament - mai neortodox - avea şi o logică. Dumneavoastră vi se pare cumva că există vreun super-creier în spatele programelor şcolare, materiile sunt corelate în vreun fel, ştie stânga de face dreapta?! Nu mi se pare. Elevii sunt puşi să înveţe ce s-o nimeri. Ce-o fi, numai să tocească. Aţi adoptat poziţia diametral opusă elevului. Greşeşte şi elevul, dar greşiţi şi dumneavoastră. Aveţi perfectă dreptate dacă va referiţi la cei - majoritari - cărora nu le place nimic legat de şcoală. Aceia poate ar merita "chinuiţi" niţel. Dar greşiţi pentru că nu vă gândiţi deloc la cei care vor fi, poate, creatorii de mâine, care deja ştiu ce vor, care ar avea mai mult de câştigat învăţând un algoritm nou de programare, sau o teoremă clasică, în locul insipidei lecţii la istorie, scrisă de mântuială într-un manual, predată la fel, tocită şi apoi uitată. Creierul nu reţine informaţii care nu îl impresionează. Profesorii care predau discipline umane ar trebui să îşi regândească substanţial modul de predare şi evaluare. Rămân doar nişte note prin arhive de cataloage, cunoştinţe zero, dezgust cât cuprinde. Iată şi alţi "bacalaureaţi" care vă contrazic: http://mcultural.bzi.ro/iata-cum-au-luat-bac-ul-nicolae-iorga-si-mircea-eliade-15582





    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Discipline umaniste am vrut să spun... Nici cele exacte nu sunt suficient de bine reprezentate în şcoală. Au însă alt impact asupra unui tânăr care îşi doreşte să facă ceva cu viaţa lui, sunt mai la zi, le poţi vedea aplicaţiile. În ziua de azi, culmea, ştiinţele exacte "spun o poveste", mai degrabă decât cele umaniste.

      Ștergere
  29. Era de mult. Aveam un prieten care dăduse treapta a doua la liceu, trecerea într-a unșpea (cred). L-am întrebat : ei, cum a fost ? Și mi-a răspuns : ”s-au consumat acolo adevărate tragedii umane”.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca, daca ar fi sa alegem intre bancurile cu naufragiati si bancurile cu bacalaureati, ultimele sunt mult mai tragice. De aceea spunem numai bancuri cu naufragiati, ca sa ne menajam.

      Ștergere
  30. Sunt studenta (in anul III la Drept) dupa ce am sustinut bacalaureatul credeam ca nimic nu va mai fi la fel de greu, m-am inselat , astazi mi se pare mediocru, si am dreptate .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, si nu-i grozav sa ai dreptate? :-)

      Ștergere
    2. Mediocritatea de care vorbiti este creata de dumneavoastra dragi profesori. Nu dificultatea materialului de invatat este problema, materilalul in sine este, precum si metoda in care este distribuit.
      Eu mi-am luat bacul. Unele lucruri au fost extrem de usoare pentru mine, altele extrem de dificile si de abia le-am trecut. La sfarsitul zilei insa, materiile care de abia le-am trecut, nu imi sunt de folos azi deloc, nu in forma in care au fost predate, nu continutul, nimic. Ba mai mult, nici o luna dupa Bac, am uitat si putinul care il retinusem la acele materii.
      Materiile care le-am luat cu brio, acelea le folosesc inca si azi, lucrez cu ele, mi-au starnit interestul si le-am studiat mai departe in timpul liber fara un profesor care sa imi spuna ce trebuie sa invat si ce nu, si mai important CUM.
      Nu am nici facultatea facuta. Am inceput-o dar din motive financiare nu am putut sa o termin. Chiar si asa nivelul meu de conversatie/scriere/citire la limba engleza si germana depasea atunci, si depaseste si acum cel putin jumatate din colectivul actual care a terminat facultatea de litere.

      Daca doriti in continuare sa va spalati pe maini atunci tot ce va pot spune este felicitari, ignoranta dumneavoastra este impresionanta.

      Adevarul este ca invatamantul nu e asa cum il pictati dumneavoastra. Nu doar elevii va critica. Parinti si bunici de toate soiurile v-au adus aceleasi critici de ani. Undeva pe la mijloc poate ne intalnim sa avem o discutie utila. Daca insistati insa sa ramaneti in acelasi loc, neclintit, nici un argument, indiferent cat de valid, nu va reusi sa va convinga.

      Ștergere
  31. pai cred ca socul este prima sesiune. Cand vezi ca toata materia de la bac...o ai de invatat in doua saptamani. Si mai ai se bere de baut, macar imediat dupa examen.
    Iti dai seama ca o carte tip "geografia" o cam inveti in doua trei zile

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, o materie de tip "geografia" o cam înveţi în două zile, după care o uiţi în următoarele două. La fel şi cu prima sesiune. Învăţatul "pe nemestecate" nu aduce niciun fel de deşteptare de lungă durată şi nu produce profesionişti, ci doar oameni cu diplome şi clienţi la bere. Întrebarea pusă implicit de scrisoarea deschisă a elevului ramâne: la ce folosesc aceste memorări-uitări? Domnul profesor Iliescu ne spune, pe scurt, că "aşa e bine", să nu mai punem întrebări, să punem burta pe carte(o fi, acolo, vreo justificare inaccesibilă prostuţului învăţăcel)! De ce vrem argumente? Păi, terminaţiile la subjonctif nu le-am putea schimba, dar mentalităţile poate ar merita...

      Ștergere
  32. Dupa 12 ani de scoala si 4 ani de drept, raspunsul la intrebarea "de ce scoala nu ne ajuta in viata?"e simplu, nu se vrea. Nimeni nu-si da interesul sa faca ceva pt elev/student, el trebuie sa se descurce singur. Statul e preocupat doar de elite, dar si de ele doar cand au realizat ceva peste mari si tari iar la nationalitatea lor scrie: romana. Profesorii spun verzi si uscate ca le trebuie si lor un loc caldut de munca si eventual si nici parinti usor de manipulat care sa-si dea copiii la ore in particular, ore care costa bani grei si aaaa cireasa de pe tort ai vazut prof sa-ti dea chitanta dupa ce l-ai platit pt ora aia, Doamne fereste! ar fi stigator la cer, ei sa plateasca taxe pt asa ceva....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ştiu de unde aveţi impresia ca "statul e preocupat doar de elite". Copiii care au rezultate la olimpiadele internaţionale, de pildă, se pregătesc pe cont propriu. Convocările la lot sunt pur simbolice, li se ţin 2-3 lecţii, trei lulele-trei surcele. Parinţii îi susţin pe acei copii, eventual câţiva profesori, care însă nu sunt consideraţi "coordonatori de lot". Ministerul nu face nimic pentru pregătirea olimpicilor. Le oferă un premiu în bani după ce vin cu medaliile acasă, dar şi aceste premii sunt simbolice faţă de premiile sportivilor, de exemplu. Statul nu e preocupat de elite, pur si simplu statul nu pare preocupat de niciun segment educaţional. Iar părinţii plătesc meditaţiile copiilor pentru orice examen, a devenit normalitate. Cam astea sunt reuşitele sistemului românesc de învăţământ.

      Ștergere
  33. Bravo, domnule Iliescu! Excelent răspuns. Din păcate, am înțeles târziu rostul școlii pe care îl descrieți atât de fidel. Ajuns la doctorat, mi-am dat seama de "golurile" acumulate de-a lungul școlii generale, liceului și facultății, când am ales...să pierd timpul aiurea. Lipsurile se simt, dar, încet încet, recuperez din timpul pierdut. Ce doresc să subliniez este faptul că în tot ceea ce facem suntem puși să alegem și, în consecință, trebuie să ne asumăm opțiunile. Este mai ușor să dai vina pe altceva sau pe altcineva decât pe tine.

    Cu toate acestea, programa școlară ar trebui totuși îmbunătățită, în sensul unei predări interactive, care să stimuleze în permanență dorința elevului de a învăța, de a cunoaște. Din păcate, inclusiv la nivelul universităților tehnicile de predare ale unor profesori lasă mult de dorit. În acest context, instruirea profesorilor capătă un rol important și ar trebui obligatoriu raportată la epoca în care trăim.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Suntem doi in cazul asta. Si eu am inteles tarziu destul de multe lucruri. Esentialul este sa nu ne oprim niciodata din invatat. Pretexte ar fi destule s-o facem. Dar ar fi pacat.

      Ștergere
    2. Vă rog să nu vă supăraţi pe mine dacă vă spun că la niciuna dintre universităţile de top din lume un student care are goluri din facultate, pe motiv ca la vremea studenţiei a ales ... să piardă timpul aiurea, nici nu ajunge la doctorat. Doctoratul este pentru tinerii pasionaţi cu adevărat de un domeniu. Mmmmnu prea văd cum ar putea cineva să fie pasionat şi "cu goluri" din timpul facultăţii. Din nou, în România şi doctoratul reprezintă o diplomă...

      Ștergere
  34. Vă rog să nu vă supăraţi pe mine dacă vă spun că la niciuna dintre universităţile de top din lume un student care are goluri din facultate, pe motiv ca la vremea studenţiei a ales ... să piardă timpul aiurea, nici nu ajunge la doctorat. Doctoratul este pentru tinerii pasionaţi cu adevărat de un domeniu. Mmmmnu prea văd cum ar putea cineva să fie pasionat şi "cu goluri" din timpul facultăţii. Din nou, în România şi doctoratul reprezintă o diplomă...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule Anonim, poate că aveți dreptate cu universitățile de top din lume, însă vă contrazic la capitolul pasiune, cel puțin în cazul meu. Dacă nu aș fi fost pasionat, masteratul și doctoratul nu ar fi existat. Domeniul în care îmi desfășor activitatea este foarte prost plătit, inclusiv după ce obții titlul de doctor. Poate că am fost inconștient când am ales, însă îmi iubesc meseria, și o consider una dintre cele mai frumoase din lume. Tocmai de aceea, evit mereu să generalizez în necunoștință de cauză.

      Din punctul meu de vedere, aplicarea sistemului Bologna în școlile doctorale din România reprezintă un mare eșec. 3 ani de zile nu sunt suficienți pentru redactarea lucrării dacă nu ești angrenat total în procesul cercetării și angajat în cadrul instituției organizatoare precum în alte țări. Așa, la noi, dacă nu reușești să te angajezi în domeniu, ai din start o mare problemă. Totul se învârte în jurul banilor. Iar cel mai bine se vede la unele burse alocate cercetării, date pe ochi frumoși și mai puțin pe o analiză obiectivă a dosarelor.

      Ștergere
    2. Cunosc câțiva elevi pasionați de informatică și care lucrează zilnic pentru propria plăcere, își caută singuri materiale pe internet, învață încă de la gimnaziu algoritmi care se predau în facultate. Absorb cu bucurie orice le este prezentat logic și riguros. Pe lângă asta, școala e școală, ei strâng din dinți și tocesc la materiile lipsite de raționament, de argumentare. Acești copii au dreptul sa se revolte ca sunt supuși unui sistem educational fără logica și finalitate. Ei nu-si pot pierde timpul pentru ca știu ca vor sa plece din țară și luptă zi de zi pentru viitorul lor. Pentru o bursă trebuie sa exceleze la informatica, sa aibă rezultate la concursuri internaționale, dar sa și ia peste 9,50 la bac. Uneori poate conta și media generală din liceu.

      Programul de doctorat din România este, într-adevăr, o pacoste. În țările cu universități puternice există finanțare, doctorandul începe sa lucreze la teză din prima zi, nu are de dat examene și referate care presupun materie tocita și reprodusă. E drept, standardele sunt foarte sus în ce privește originalitatea tezei. Din nou, se vede cât preț pun ai noștri pe memorare fără rost, până și la doctorat.

      Spor în tot ce faceți!

      Ștergere
    3. Mulțumesc, asemenea! Ați punctat bine legătura dintre pasiune și perspectivă. Cred că un rol hotărâtor în dezvoltarea elevilor îl are îndrumarea adecvată și mediul familial. Nu putem decât să sperăm că următoarele generații vor putea schimba ceva în privința sistemului educațional.

      Ștergere
  35. Informatia aia "inutila" creaza niste "structuri" de actiune in creier care vor actiona in mod inconstient la citirea si/sau invatarea/aplicarea unor informatii noi utile intr-un domeniu sau altul, sau gasirea unor solutii noi pe baza analizei solutiilor deja stiute, emiterea de ipoteze. Daca acele structuri nu le creezi la timp dupa aia poti citi tone de informatii ca nu pricepi nimic sau prea putin din ele. Si se creaza foarte greu acele structuri. Muschii pana la urma tot ii mai poti aduce la linia de plutire daca muncesti la sala. Dar creierul odata subdezvoltat nu il mai poti aduce prea lesne la linia de plutire. Neuronii se degradeaza in continuu si altii nu se mai produc. Chiar daca informatiile care le-ai invatat s-au pierdut, sau nu si-au gasit utilitatea structurile construite isi continua functionarea si in situatii noi. Invatarea in salturi(ingrasarea porcului in ajunul examenului) nu creaza acele structuri si e "inutila" in afara antrenarii memoriei de scurta durata(e buna si aia la ceva cand ai de retinut numele la vre-o 100 de persoane de la o reuniune ca sa stii cu cine ai vorbit si ce a spus fiecare). Am "intalnit" pe o gramada de forumuri persoane care dupa ce "citeau" instructiunile nu erau in stare sa aplice ce scriau in ele.

    RăspundețiȘtergere
  36. Ce nu înțelege marea masă a populației e că școala, cu toate defectele ei (și cu bac-ul - târât de mulți cu obidă), te învață să devii responsabil. Că sunt mulți care nu ajung să dezlege acest "mister", e deja altă problemă. Familia, societatea, școala - toate trei trebuie să deschidă mintea puiului de om. Dacă familia nu se implică suficient, școala e neputincioasă iar societatea îl balansează pe "rătăcit" până își găsește și el un locșor...

    RăspundețiȘtergere
  37. Stimate coleg am citit intamplator articolul dumneavoastra, si tind sa cred ca multe lucruri din cele care insumeaza "sistemul de invatamant" in special resursa umana, nu vor evolua prea curand pentru ca difera obiectivele noastre fata de cele ale elevilor care in finalitatea lor nu raman decat simple informatii care se dau uitarii. Gandidu-ma ca atunci cand eram elev imi puneam o sumedenie de intrebari, unde cateodata imi luam inima in dinti si le puneam profesorilor, primeam ca raspuns ignoranta ... mai tarziu pe vremea facultatii am aflat acele raspunsuri spre ex " la ce ne foloseste matematica?" o intrebare atat de simpla insa care irita profesorul oricat de asertiv as fi incercat la acea vreme sa fiu, bineneteles ca am aflat ca ajuta de la dezvoltarea gandirii(acum ca profesor le spun elevilor mei raspunsul la aceasta intrebare fata de fiecare disciplina... lucru care sincer n-ar trebui sa-l fac eu ci profesorul care preda respectiva disciplina pentru o mai buna acuratete a informatiei si pentru o motivare a elevului). Articolul scris de catre elevul in cauza, mi se pare unul destul de pertinent si ma bucur ca a primit un raspuns chiar daca mai mult dezamagitor si usor critic, insa oare nu cumva este un semnal de alarma?Pentru ca totusi e un plus care intareste statistica cu privire la sistemul romanesc de invatamant unde cu totii stim ca elevii sunt din ce in ce mai nemotivati fata de actul educational, mai pesimisti, mai dezorientati, mai descurajati, si la fel de ingrijorator este faptul ca multi elevi acuza pe buna dreptate ca dupa 12 clase nu stiu sa faca nimic! Din raspunsul dumneavoastra reise faptul ca elevii urmeaza o facultate unde vor invata mai mult!Dar va intreb eu ... e necesar sa faca elevii o facultate sau e vorba despre o tendinta la care tre sa aspirma cu totii? Inteleg din raspunsul dumneavoastra ca scoala ii ajuta pe elevi in acest sens sa ajunga la o facultate si apoi cumva cele doua institutii ii vor ajuta sa se descurce in viata! Dar oare chiar asa e? De ce in celalte tari au ajuns cercetatorii la ideea ca informatia trebuie sa fie succinta si aplicabila... si dupa cum se vede au suscces!Iar la noi multa informatie, inutilizabila si fara insertie pe piata muncii?Elevii se plang de faptul ca scoala este lipsta de atractie... atractia este un cuvant care li se potriveste elevilor insa eu vreu sa accentuiez aceste termen pentru ca este foarte important -"ma simt atras de un lucru pentru ca imi ofera o motivatie" in spatele fiecarui comportament/gand/gest se afla o "motivatie" scoala ce motivatie ofera elevului?... nota? ... multumirea parintilor?... petrecerea timpului intr-un mediu controlat?...omul trebuie sa fie educat pentu a face parte din societate?...
    Vorbeati la un moment dat despre faptul ca scoala formeaza omul/caracterul!Eu tind sa cred dupa ce am trecut, nu cu foarte mult timp in urma prin scoala, ca scoala doar m-a informat asupra unor generalitati din diverse domenii... ca om m-am format in familie dupa modele,(din pacate in scoala nu am gasit modele de urmat), in societate interactionand cu diversi oameni din diferite domenii de activitate, si prin cultura pe care mi-am ales-o in functie de personalitatea mea. Spuneti ca profesorilor le este greu sa se adapteze fiecarui tipar/individ etc., pai tocmai asta ar trebui ca lucrurile sa se schimbe din simplul motiv ca elevii sunt in perioada de formare ca oameni si noi ca adulti trebuie sa ne aplecam asupra nevoilor lor si nu invers sa le cerem sa se adapteze lor fata de noi ca profesori! Adaptarea o putem dirija daca avem tact pedagogic si daruire pentru aceasta vocatie plus stapanirea informatiei, toate trei duc pedagogia la rangul de "arta" iar arta poate fi admirata si atragatoare daca stim cum sa ii determinam pe elevi sa fie curiosi, doritori de cunoastere si de imbogatire intelectuala si spirituala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum metodic vorbind metodologia psihopedagogica explica faptul ca elevului din ciclul primar si gimnazial, ii sunt oferite informatii si structuri de invatare si perfectionare, iar in ciclul liceal elevul trebuie sa demonstreze aplicabilitatea informatiei avand ca reper intelegerea si sinteza individuala a informatie(cu alte cuvinte elevul trebuie sa faca dovada ca a inteles cum se aplica o metoda la matematica, cum se face un eseu la limba romana, etc) din pacate la noi profesorul de la liceu inca ii dicteaza elevului cum ar trebui sa gandeasca!Ceea ce face ca invatarea sa fie mecanica si astfel se produce dezinteresul si uitarea informatiei. Cu stima si respect un coleg de breasla.
      Ciuhan Marian Claudiu - profesor consilier scolar.

      Ștergere
  38. Domnule profesor, sunt total de acord cu dumneavoastra, insa in continuare vad pe retelele de socializare tineri de varsta mea(21 de ani) sau mai mici ca mine care nu sunt de acord cu dumneavoastra si dau in continuare vina pe sistem fara ca ei sa depuna un minim de efort pentru a invata.
    Totusi o sa adaug acest lucru, ati fost prea bun sa ii da-ti acelui elev aceasta explicatie cand el este elev la unul din cele mai slabe licee din orasul Constanta(excludem judetul), unde nu cred ca 10 din toti acei elevi din liceu ating media totala de 9(sper sa ma insel, dar in proportie de 90% si din spusele elevilor care invata acolo sunt sigur)
    Va urez o seara placuta si un sfarsit de weekend cat mai placut.

    RăspundețiȘtergere
  39. Eu nu am sa inteleg alt aspect al acestei scoli minunate pe care o aparati...diferentele de dificultate intre diversele specializari (Vezi m1,m2)...nu am sa inteleg in ruptul capului cum poate fi dat acest examen in diverse formule de dificultate atata timp cat in fata unui angajator diplomele sunt egale. Cum poti da examen de matematica cu un grad de dificultate mai mare fata de liceul de alaturi, atata timp cat pt angajator sau facultate diplomele noaste sunt identice. De ce un elev trebuie sa munceasca mai mult decat altul tinand cont ca vor obtine acelasi lucru...sunt mama unei eleve de clasa a XII a, eleva care din pacate de 2 ani e diagnosticata cu depresie majora, cu multiple tentative de suicid, copil cu o inteligenta clara dar care trece printr-un cosmar din cauza unei traume . Suntem la specializarea mate info pt ca am muncit mult sa ajungem acolo, din pacate scoala nu m-a ajutat in acesti ani, dimpotriva ...iar acum fac eforturi supraomenesti sa fac fata la un examen (amintesc aici faptul ca o caracteristica a depresiei este oboseala accentuata in timpul zilei, lipsa de concentrare si paradoxal insomnie in timpul noptii...iar eu trebuie sa invat tema si viziune dintr-o opera care nu o va ajuta NICIODATA in viata, Nici pe mine nu m-a ajutat , am invatat scarbita aceste opere, am terminat 5 ani de facultate, a 4 a din anul meu , inca vreo doi ani de master si nu aceste opere m-au ajutat. Dimpotriva , lucruri care nu mi-au fost predate m-au facut sa inaintez greu in viata ( ar trebui sa ii invatam sa comunice, sa nu fie introvertiti dar nici sa nu fie agresivi, sa stie sa intre in diverse institutii , sa aiba ca obiect obligatoriu in scoala practica gospodareasca , un obiect despre alimentatia corecta si sanatate, obligatoriu accent pe sport (credeti-ma ca m-ar fi ajutat mai mult decat latina din clasa a 8a)pt ca ,,Mens sana in corpore sano''...Nu imi place superioritatea pe care ai afisat-o fata de acel elev, el e clar ca nu are maturitatea sa inteleaga la ce ii foloseste ceea ce face acum dar dumneavoastra aveti aceeasi superioritate ca a majoritatii profesorilor fata de elevi, va credet zei , va credeti superiori si asta nu e bine. Ai vrut sa ii dai o lectie dar nu prin critica invata copiii.Iar tu exact asta faci...CRITICI. Din partea mea ai un 4 profesore, Singurul profesor care are nota 10 de la mine este profesoara de limba romana a copilului meu care in momentul in care au venit rezultatele la simulare (nota 4) , i-a spus copilului meu ca este un copil atat de inteligent, care face eseuri atat de bune (asta e realitatea)incat ea are incredere ca isi va reveni si va fi si in examen de nota maxima.Ceea ce ai facut tu, a fost sa nu stii sa iti folosesti inteligenta la altceva decat la a incerca sa arati tuturor cat de destept esti tu si cat de prosti sunt astia, elevii care nu sunt varfuri...si aaaaa, am citit mult pt ca fac parte din generatia ceauseilor si asta era viata noastra, dar aceste opere pe care le-am citit si analizat , le-am uitat in totalitate...creerul nostru sterge informatiile de care nu are nevoie..probabil creerul meu e mai sarac in materie cenusie fata de al tau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...scuze pt creer (creier)...si mai am o nemultumire...de ce scoala nu ma lasa macar in clasa a XII a sa ma pregatesc intens pt ceea ce vreau sa fac in viata...elevii care vor folosi materiile de la bacalaureat si la examenul de admitere in facultate sunt foarte motivati sa invete acele obiecte care ii vor ajuta de altfel si in meseria pe care au ales-o...fata de acei elevi ,ceilalti (ca in cazul copilului meu) au alte doua materii pe care trebuie sa le pregateasca pt admiterea la facultate si este normal ca se simt coplesiti...Sunt de acord ca toti dar absolut toti trebuie sa vorbim corect si este necesar sa citim, sa citim , sa citim...dar nu sa memoram ca papagalii opere ...nu inteleg de ce imi trebuie sa inteleg drama ţăranului ardelean, care trăieşte într-o societate pentru care pământul e mai mult decât un mijloc de subzistenţă(ION)... la ora actuala nici macar taranul nu mai crede asta.

      Ștergere
    2. Like! Subscriu, cu stima!

      Ștergere
    3. "Suntem la specializarea mate info pt ca am muncit mult sa ajungem acolo" - Iaca o problema. "SUNTEM"???

      Ștergere
    4. Nu eu am scris textul de mai sus, dar încerc sa va spun de ce, noi, părinții, putem spune ca "suntem" în clasa cutare, odată cu copilul nostru, pe care l-am ajutat sa scrie prima compunere, i-am urmărit caietele când era mic, i-am explicat ce nu înțelesese la școală, l-am învățat sa gândească, sa-si pună întrebări cu care la școală "ar fi deranjat ora". Ciclul primar se bazează substanțial pe supravegherea elevului la teme de către părinte. Unii părinți fac față și la gimnaziu, alții le plătesc meditatori. Părintele își susține și își ajuta copilul cum noi nu trebuia sa fim ajutați. Referate, cules informații de pe net, printat, scanat, căutat cărți, culegeri. Profesorul nu mai predă, dar cere. Fără părinți, doar cu manualul rămas neacreditat și făcut ferfenita de încă vreo cinci generații, plus caietul de notițe de la școală, cu astea nu mai faci nimic. Deci, "suntem"! Ca sa amortizam toate idioțeniile sistemului, ați priceput? Și asta pentru ca ne pasă, unora ne pasă de viitorul copiilor noștri. E grav?!

      Ștergere
    5. Încă ceva, o mica provocare, a propos de "suntem": dintre toate persoanele pricepute care au comentat în fel și chip chestiunea, părinți, cu școala, cu bac luat, cu facultate, master, doctorat, știe cineva sa nege corect logic enunțul "Cuget, deci exist"? Am această curiozitate, ce rămâne după atâta școală, după atâtea sesiuni sărbătorite la bere. Aștept cu interes.

      Ștergere
    6. da...suntem...pt ca eu parintele incerc sa acopar golurile de la clasa, incerc sa o fac pe-a profesorul de romana , de mate , de geografie , de informatica,, uneori fara sa reusesc acest lucru...da...SUNTEM...pt ca inca exista profesori care jumatate de ora povestesc peripetiile lor in lume , in 10 minute scriu 2 formule pe tabla, iar inca 10 minute se minuneaza de ce tontul din banca nu a priceput nimic.Iar in clasa a XIIa cand elevul clacheaza iti dai seama ca vina nu ii apartine doar copilului ci in primul rand mie ca nu m-am putut impotrivi sistemului gresit, si in al doilea rand tie, profesorului cocotat pe un piedestal care nu isi face meseria asa cum trebuie motivand salariul mic,ca si cum ar exista un salariu mai mare a celorlalti, iar in al treilea rand presei care promoveaza noncultura

      Ștergere
    7. Poate ca aceasta este greseala, ca "sunteti". Da, din pacate nimeni nu ne invata sa fim parinti...sa ne faca sa intelegem ca daca-i facem noi tema copilului in clasa I, nu-l ajutam absolut deloc.....si treaba se repeta pana la "meditatiile obligatorii" din clasa a IV-a samd
      De fapt facem din acel copil un "neajutorat", un "neadaptat" si un plangacios. .... sibspun asta in calitate de fost elev, fost student, fost profesor, fost bugetar, trainer.....parinte de fost elev si de actual student etc
      Din pacate, problemele parintelui, care nu-si gaseste un loc de munca (peste asteptarile lui), care vede ca vecinul (care de regula este mai prost ca el) are un job mai bun, ..... si altele pe care nu le poate explica celor din jur...gaseste "vinovatul de serviciu" care este "sistemul"-care nu-i recunoaste meritele...si "scoala" ca nu-i da 10 odraslei sale....pentru a compensa cat de cat celelalte nerealizari.
      De altfel articolul dl profesor mi s-a parut suficient argumentat si de asemenea, pe intelesul tuturor. (daca si IT-ul care "a invatat el sigur in bucatarie" fara "un gram de scoala" a inteles despre ce este vorba....ce sa mai....)

      Ștergere
    8. Dle Anonim, "sunteti" pentru ca nu aveti incredere ca fiul/fiica dvs poate invata fiind numai supravegheat de dvs....nu facandu-i tema/lectiile. Dvs il impingeti pe copil sa spune imediat "nu pot", "nu ne-a dat" etc etc....Asa o sa faceti si cand se cearta prima data cu sotia, mergeti si rezolvati dvs problema pt el? Din pacate tot mai multi parinti fac greseala aceasta....iar rezultatele se vad, copii prefera sa nu mai invete, sa nu mai fie atenti la scoala, sa nu-i mai intereseze scoala...pt ca mama/tata rezolva.....aduce meditatorul. A ajuns ca mamele sa discute la cumparaturi despre noile tendinte in meditatii "tu la ce-i mai dai meditatii la al tau?", de parca schimba retete.
      La fiica mea, cand mi-a cerut sa le schimbam profesoara de mate la clasa a IX-a la un liceu important din Sibiu..."ca ei nu inteleg nimic...ca profa lucreaza numai cu X care e olimpica etc etc" I-am cerut sa faca dovada faptului ca a muncit, ca s-a straduit...iar daca atunci tot nu se descurca, platim meditator. La finele clasei a IX-a venea incantata de raspunsurile date la mate....iar azi este absolventa de facultate, fara strop de meditatii.
      Parerea mea.....parintii sunt vinovati de neputinta copiilor lor, deoarece in cea mai mare masura o incurajeaza....iar rezultatele se vad....

      Ștergere
  40. Domnule Radu Iliescu,

    In postura de eleva in clasa a X-a vreau sa va spun ca ati dat glas gandurilor mele. Desi la 16 ani jumate nu ma declar vreun soarece de biblioteca inversunat, consider ca scoala nu spala creiere si nu inhiba orizonturile elevului. Desi este absolut adevarat faptul ca exista innereguli (de exemplu faptul ca in clasa a 12 a elevii inca fac vreo 15 materii si nu isi pot alege ce sa studieze), cred cu tarie ca invatamantul nu ar trebui criticat in acest fel, pentru ca formeaza cu adevarat caractere si mentalitati, ca sa nu mai mentionez de bagajul informational pe care il ofera. Va impartasesc punctul de vedere, insa trebuie sa recunoastem cu totii faptul ca erori exista.

    Cu drag, Anonim.

    RăspundețiȘtergere
  41. Alexandru Zglimbea10 martie 2016, 22:35

    Universitatea ca Universitatea, dar sa il fereasca Dumnezeu de o sesiune la Politehnica, la Electronica spre exemplu :))

    RăspundețiȘtergere
  42. Felicitari pentru articol!

    RăspundețiȘtergere
  43. Stimati! ... si in rezumat :)
    Elevul sau elevii au dreptul la opinie! Noi astia mai "destepti" ar trebui sa avem inteligenta necesara INTELEGERII lor si NU A CRITICARII lor !!! Daca dvs. d-le professor vi se pare ca sunteti constructiv in relatia cu acest elev ... ori ati furat tigarile copilului si ati scris pe blog dupa ce ati prins mostrul din Loch Ness ori nu mai faceti priza cu realitatea! Va pot traduce textul elevului ... "Sunt satul de profesori care chiar daca ar putea sa spuna ceva nu mai pot si nu mai au chef!!!" ... Va rog sa spuneti sincer cati profesori de matematica mai pot sa ... "Te forţăm să înveţi “formule matematice complicate” ca să-ţi arătăm la analiză matematică faptul că rigoarea poate coexista superb cu intuiţia" ... Asta e de la un parinte de doi elevi normali. Intradevar BAC-ul e o adiere pe langa prima sesiune dar ... nu aici e problema!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, exact, ați surprins esențialul. Cu o excepție: pentru cineva care timp de 12 ani de școală nu a dat atenție matematicii, bacul la matematica nu e o adiere, memorarea formulelor nu ajuta în construirea unui raționament. La matematica nu prea se poate recupera în clasa a xii-a ce nu s-a priceput timp de 11 ani. Bacul poate fi de netrecut pentru cei certați cu matematica și gândirea logica.

      Dar, repet, ați pus punctul pe i. Unii profesori ajung sa înțeleagă acest adevăr abia după ce propriii copii intră în acest malaxor al educației românești. Suntem mult mai sensibili la nedreptățile făcute propriilor copii. Până una-alta, de la înălțimea catedrei elevul se vede cam cum l-a văzut dl Iliescu. Și eu am copil la liceu, care învață la toate materiile, deși e conștient de absurdul situațiilor și de inutilitatea multora dintre informațiile pe care trebuie sa le ingurgiteze. Astfel de elevi se simt jigniți citind pledoaria domnului profesor pentru tocit.

      Ștergere
  44. Și ca sa vezi despre ce elev vorbești, citește aici profilul lui.

    https://www.facebook.com/BurgheliaAndreiEduard

    Dacă nu cumva în Kali Yuga te ferești de invențiile astea satanice...

    RăspundețiȘtergere
  45. Ambele scrisori reflecta personalitatea autorului lor.Din cea a elevului,am aflat de un tanar care vrea sa construiasca ceva,sa se implice,sa faca lucruri marete si nu este lasat sa faca aceste lucruri de scoala si de ce trebuie sa faca acolo.El da impresia unui tanar care stie ce vrea de la viata deja.
    Al dumneavoastra,domnule profesor,imi indica un aer intelectual.Un invatat,un om ce este in stare sa inteleaga cum toate cunostiintele se imbina,dar caruia ii liseste capabilitatea de a intelege cum cunostiintele se leaga de lume, in ciuda unei experiente de viata mult mai ampla decat a tanarului.
    Un antreprenor ca el trebuie sa inteleaga nevoile oamenilor.Un cercetator trebuie sa inteleaga nevoile oamenilor.Dar,din cate am vazut pana acum,putini profesori inteleg nevoile oamenilor mai departe decat propria viata petrecuta in carti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. unele comentarii merita like-uri...acesta de exemplu

      Ștergere
    2. Raspunsul dumneavoastra denota faptul ca nu ati inteles raspunsul dat de autor. Cred ca apreciati inteligenta sociala a elevului ajuns in pragul examenului de maturitate, nepregatit, care a tratat cu superficialitate scoala in toata viata lui. Scoala nu scoate tampiti, dar nici nu-i poate transforma pe cei care sunt deja astfel, in altceva. Se stie ca '' din rahat, nu poti face bici''.

      Ștergere
    3. Cand am vazut ca oncepeti cu analiza de personalitate....am crezut ca ati chiar inteles ceva si .....culmea....nu ati inteles nimic.... doar aveti ceva cu intelectualii. Si totusi ati muncit ceva citind comentariile pana aici...

      Ștergere
  46. Domnule Radu Iliescu,

    Va multumesc pentru acest articol, va multumesc ca nu ati dezaprobat si atat ci ati argumentat tot fiecare punct de vedere. E greu din postura de elev nexperimentat, relativ inteligent, sa nu aduci argumente pentru propria ta lene si sa fi cuprins de iluzia occidentului.
    Cu toate astea...tare as aprecia daca nu as mai vedea atata romgleza in vocabularul dumneavoastra de profesor, care formati oameni si opinii.
    Cu stima,
    Dan Ionita(24, student)

    RăspundețiȘtergere
  47. Multumiri specialei doamnei Ecaterina Adnronescu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cucuoana asta nu a facut nimic pt invatamant doar a dat din gura ca un om politic!

      Ștergere
  48. Texte lungi, esenta zero.Elevul respectiv nu stie exact ce il nemultumeste pentru ca e inca inchis in rahatul de sistem numit "de invatamant" dar intuieste ca sistemul e de rahat si fara valoare.Faptul ca il puteti face pe el sa para naiv sau nepregatit pentru a construi o argumentare solida nu reprezinta nimic, nu ajutati elevul si elevii, ci, ca de fiecare data, va ajutati pe voi, cei din sistem, sa existati mai departe fara a impinge "scoala" mai departe, fara a veni cu idei noi, fara entuziasm si fara pregatire.Scoala din Romania naste pe banda rulanta avortoni, domnule profesor, si vinovati sunteti dumneavoastra in primul rand.

    RăspundețiȘtergere
  49. Nu inteleg atatea comentarii fara rost. Examenul de Bacalaureat care se da in ziua de azi este floare la ureche fata de ceea ce se dadea in urma cu 9 ani cand am dat eu bacalaureatul. Versiunea din ziua de azi este mult simplificata. Eu am dat bacalaureatul din 4 probe scrise. Azi se da doar din 3. Doar cine nu vrea nu ia bacalaureatul. Si cel mai incapabil elev ar lua nota 6 pentru ca subiectele sunt facute ca pentru retardati. Elevii incapabili sa ia nota de trecere la bacalaureat, adica minim 6 sunt elevi care nu au invatat o singura zi in viata lor. Nu fac nimic altceva decat sa se distreze, sa mearga in cluburi si sa se planga ca trebuie sa invete 1 ora pe zi. Nici macar sa invete 1 ora pe zi nu sunt capabili. Generatiiile care vin din urma sunt mult mai proaste (scuzati limbajul) si ma ingrozesc cand ma gandesc ca vor ajunge sa conduca aceasta tara intr-o zi. In Japonia exista un proverb ,,in fata profesorului pana si imparatul trebuie sa faca o plecaciune,, Problema nu este la profesori. Problema incepe din familie. Daca copilul nu are cei 7 ani de acasa si daca parintii nu il invata ce inseamna respectul pentru scoala atunci acel copil va trata scoala ca pe ceva banal, va avea absente, nu va invata si ca sa isi gaseasca scuze se va plange. Va rog sa studiati respectul profund pe care il au elevii japonezi pentru scoala.Totul porneste din familie. Daca tu ca parinte iti recompensezi copilul cu o excursie la mare in conditiile in care nu si-a luat bacalaureatul ce pretentii mai poti avea de la acel copil. Nici un profesor oricat de bun ar fi nu va scoate OM din copilul acela. Cea mai mare parte a vinei o poarta parintii care vin tarziu acasa, nu au niciodata vreme de copii, nu ii intereseaza ce fac acestia, ce note au, la ce ora vin copiii acasa, ce prieteni au. Se multumesc sa le dea bani sa petreaca in cluburi si apoi sa le cumpere examenele tot cu bani daca pot. Daca parintii nu sunt interesati atunci copiii isi fac de cap, au absente, au note mici si isi petrec serile in cluburi. Nici un profesor din lume si nici un sistem de invatamant oricat de bun ar fi el nu va reusi sa ii modifice comportamentul copilului respectiv pentru ca comportamentul lui e deja format in familie.Un copil daca vrea sa invete atunci va invata singur in orice situatie s-ar afla. In Romania copii nu sunt invatati de parinti ce inseamna responsabilitatea. Ca elev ai responsabilitatea si datoria sa inveti. La locul de munca ai datoria si responsabilitatea sa iti faci treaba bine. Elevii care nu invata odata ajunsi adulti vor face o treaba de mantuiala la locul de munca (filosofia las ca merge si asa). Romanii nu stiu ce inseamna sa fii perfectionist si responsabil de faptele tale pentru ca parintii nu isi invata copiii ce inseamna sa fii responsabil, ce inseamna datorie, ce inseamna respect pentru batrani, pentru profesori, pentru parinti, pentru tara, pentru strabuni. Conditia precara a femeii in societatea romaneasca este consecinta directa a faptului ca copiii nu stiu sa isi respecte mamele.Toata lumea blameaza tara aceasta, dar nimeni nu face nimic ca sa schimbe lucrurile. Toata lumea sta si se plange si arata cu degetul catre unul sau altul, dar niciodata catre el insusi. Tu singur esti vinovat pentru situatia in care te afli. Daca copilul tau nu a luat bacalaureatul atunci tu ca parinte esti singurul vinovat si nu profesorul. Daca vrei sa schimbi ceva schimba-ti atitudinea si invata-ti copilul ce insemana respect, datorire, profesionalism si onoare. Nu il lasa ca de la 14-15 ani sa isi petreaca 3 nopti pe saptamana in club.Nu iti lasa fiica sa mearga la scola intr-o fusta extrem de scurta. Fa-ti timp si discuta cu copilul tau. Nu exista ca nu am timp. Exista doar prioritati. Daca nu ai timp pentru copilul tau inseamna ca copilul acela nu reprezinta o prioritate pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. - Bacul se lua de fapt mai usor acum 9 ani pentru ca ... nu erau camere de supraveghere, comparati procentele
      - Unii se plang nu ca nu iau Bacul, ci ca au nevoie sa il ia cu note mari (cine vrea universitati bune din Anglia, de pilda, e conditionat de minim 9,50 la Bac, uneori chiar si 9,80); chiar si cei care raman in tara vor medie mare la Bac pentru facultatile care nu impun examen, ci organizeaza admitere doar pe dosar
      - In general, mi se par irelevante comentariile care trateaza nediferentiat, atat elevii, cat si profesorii. Pareri de tipul 'elevii sunt lenesi' sau 'profesorii nu-si fac treaba' nu reflecta 100% realitatea. Eu cunosc multi elevi care nu-si vad capul de treburi (invatat la toate, olimpiade, aplicatii pentru universitati, teste de limba, interviuri, voluntariat) si profesori care fac consultatii gratuite in timpul liber si sustin acesti elevi harnici.
      - Domnul profesor Iliescu se adreseaza direct unui elev pe care - nu stiu, poate ma insel - nu il cunoaste personal. Eu m-as feri de asa ceva, nu as scoate o vorba despre un caz pe care nu-l cunosc foarte bine. Lumea se inflameaza cam repede, si uneori fara rost - a se vedea cazul profesorului de la Vianu
      - 'Poiana lui Iocan' nu rezolva problemele reale si grave ale acestui sistem bolnav, vad ca tragem unii in altii ca la revolutie... Pace!

      Ștergere
    2. Cred ca este o sinteza a celor "iscate" de raspunsul pertinent al dl profesor.... si un punct de vedere care risca sa fie adevarat....

      Ștergere
  50. Draga domnule profesor,
    Aveti dreptate si totusi trebuie sa dau dreptate si elevului. Nimeni nu are pretentia sa fie scoala iubita de copii care vor altceva .Eu cred totusi ca parerea lui trebuie luata in serios atata timp cat sistemul din Romania are lacunele pe care le stim cu totii. Profesorii sunt prost platiti si prost pregatiti, exceptii sunt dar putine. Materialul didactic la fel de prost. Credeti-ma ca singura eficienta a scolii romanesti este doar sa te invete sa inveti si e pacat ca destul de inutil desi s-ar putea inlocui si cu ceva mai util si mai eficient daca nu ar fi lupta ,,financiara'' a manualelor, editurilor si a coruptiei din sistem.
    Eu cred ca elevul a reprosat cu totul altceva si d-voastra ati raspuns la altceva . Ambele scrisori sunt reale dar la subiecte diferite! Cred ca scoala poate fi un loc mai placut cu o educatie mai friendly daca ar avea competenti in sistem, binentels cu acelasi scop.

    RăspundețiȘtergere
  51. Eu cred domnule profesor ca atat elevul cat si dumneavoastra aveti dreptate dar in subiecte diferite. Elevul are perfecta dreptate dar dumneavoastra nu ati inteles mesajul sau il ignorati ca majoritatea profesorilor. Acel elev critica nu scoala in sine despre care dumneavoastra vorbiti ci sistemul in sine.Eu cred ca ati fost foarte arogant in raspunsul dumneavoastra si asta este o mare trasatura negativa a profesorilor din Romania . Ati abordat exact metoda ,,esti prost nota 2'' . Cand va dispare aceasta abordare din educatie poate va fi bine in toata tara. Sistemul nostru are lacune mari. Profesorii sunt din ce in ce mai slab pregtiti, material didactic groaznic si pe masura rezultatul elevi slabi si prosti. Elevul are dreptate 100% pt ca el este ultimul din acest lant care este doar efectul. As umbla si corecta CAUZA. In raspunsul dumneavoastra ati luat ,,nuiaua'' la acest copil care doreste doar sa-i placa scoala si doreste sa invete lucruri cu adevarat utile ceea ce nu este imposibil . si este inadmisibil in educatia din 2016. Dar suntem in Romania si se poate sa distrugem copiii inca din banci. Le taiem aripile, creativitatea , spiritul de echipa si initiativa. Ii inchidem in cutii goale si egale si-i transformam in viitorii lingai si masa de manipulat.D-le profesor va rog din suflet nu mi-o luati in nume de rau ca am repere foarte sanatoase si sun mama unui copil care a luat BAC-ul al2-lea pe judet si a terminat facultatea in Anglia pe primul loc si stiu ce vorbesc. Singura calitate a scolii romanesti este ca te invata sa inveti o groaza de tampenii pe care nu le vei folosi nicioadata dar au ca scop dezvoltatarea capacitatii intelectuale si atat. Acele tampenii ar putea fi inlocuite cu informatii utile si scopul ar fi identic ! Bafta in viitor si coborati putin de la etaj si fiti mai aproape de copii si veti fi un profesor iubit !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Subscriu si sunt total de acord..
      citez:
      Ii inchidem in cutii goale si egale si-i transformam in viitorii lingai si masa de manipulat!!

      Ștergere
    2. Subscriun si eu! Si nu sunt de acord cu generalizarea! Ca profersor, am elevi eminenti si colegi incalificabili, ca si elevi rupti de ralitate si colegi profesori de exceptie. Cand se va atinge masa critica a celor ce stiu ce vor si ce nu vor de pentru copiii lor de la un sistem de invatamant, atunci vom sti incotro ne indreptam. Pana atunci, nu!

      Ștergere
    3. Nu e concreta generalizarea ,dar am fost atat de nervoasa cand am scris deoarece eram inca sub efectul celor citite de am papat si litere si am observat greselile la cateva ore de la postare.

      Ștergere
    4. Stimata doamna, va contraziceti total...in cele 4 fraze. Sa inteleg ca dvs ati tinut copilul acasa pana la exam de Bac ...si asa acesta a luat al 2-lea bac-ul....iar apoi a fost campion in Anglia...pt ca a invatat 2 ani acolo? ..... iar tot ce a invatat in acest "sistem imbecil" .... 12 ani... nu i-a ajutat la nimic....?!?! Cine, de buna credinta - ar putea sa citeasca .... sa si inteleaga...

      Ștergere
  52. Domnule Iliescu...sper ca nu sunteti ruda cu fostul presedinte..
    Rog sa iesiti din carapacea dv si sa urmariti munca profesorilor ce pregatesc elevii pt examene nationale si apoi sa mai reflectati in afirmatiile dv...
    Eu nu sunt un partizan al nimanui dar nu permit ca un absolvent de franceza sa dea prezumtii unor dascali chinuiti cu matemetica,sau limba romana ,fizica..Materia e mult depasita si stufoasa...Noi avem nevoie de meseriasi buni pt a ridica acesta tara care nu au nevoie de informatii uneori inutile ci scurt si la obiect..
    De exemplu multitudine de baraje comnuniste nu au fost ridicate de francofoni...Ci cu mana grea de lucru!!

    RăspundețiȘtergere
  53. Am citit cu interes atât manifestul lui Andrei Burghelia, cât și replica domnului profesor Radu Iliescu, În primul rând, felicitări ambelor luări de atitudine! Ceea ce pare însă să nu realizeze nimeni aici este că de fapt nu vă adresați aceluiași public țintă! În primul rând, Andrei Eduard Burghelia nu arată cu degetul spre profesorii lui, ci spre un sistem: programele şi subiectele de examen sunt realizate de MEN, iar profesorii nu sunt consultaţi. Cu toate acestea, ministerul se face că n-aude, în timp ce domnul profesor Radu Iliescu (şi majoritatea profesorilor) iau acest manifest ca un afront personal, la adresa lor.

    RăspundețiȘtergere
  54. 1. Domnule profesor Radu Iliescu, comparația mușchilor corpului cu mușchii minții este una foarte frumoasă, care mie mi-a mers la suflet. Este unul dintre filmele mele preferate din copilărie, pe care l-aș revedea oricând cu drag... eu, care fac parte din generația dumneavoastră. Dacă aș fi un elev din ziua de azi, mă îndoiesc că mesajul dumneavoastră ar mai apuca să ajungă la mine, din momentul în care deschid clipul și văd că este vorba despre un film alb-negru, cu coloană muzicală de TNT. Acesta este din start un minus, ca profesor: alegerea unui "mijloc de predare-învățare" (extrapolez, firește) neadecvat vârstei și vremii. Exemplul ales a făcut ca mesajul dumneavoastră să aibă priză într-o proporție infinit mai mare la colegii de breaslă (unde oricum nu mai era cazul să turnăm gaz peste focul profesorilor deja nemulțumiți de elevii lor) decât la elevi - ceea ce este păcat, pentru că este un mesaj valoros, dar care nu și-a atins ținta. Părerea mea este că, extrapolând, aceeași greșeală ni se poate întâmpla zi de zi și la ore, chiar fără ca noi, profesorii, să ne dăm seama: limbajul, asa cum spune Andrei, trebuie să fie elev-friendly, pentru că învățământul obligatoriu de masă nu se adresează celor care au ales deja un parcurs academic, ci acelora pe care noi, ca profesori, avem datoria să-i convingem că noțiunile de cultură generală pot deveni, din stufoșenii, chiar foarte interesante! Ființa umană este curioasă prin natura ei, de noi depindem să profităm sau nu de asta! Majoritatea dintre noi, profesorii, considerăm însă că a fi și un pic actor la oră este sub demintatea noastră...
    Ca o paranteză, aș fi curioasă dacă ați observat, ca profesor de litere, că, în comparație cu vremea noastră, basmele s-au schimbat: personajele nu mai sunt doar bune sau rele, ci au devenit mai... umane. Harry Potter sau Frodo ("Stăpânul inelelor") nu mai sunt Feți Frumoși fără de păcat, au și ei suișurile și coborâșurile lor, au decizii de care sunt mândri, și altele pe care le regretă... Chiar și Smeagol este dual, nu? Concluzia: nu suntem perfecți, suntem perfectibili! N-ar strica, zic eu, să ne aducem aminte că, înainte de-a fi profesor sau elev, suntem oameni, la fel ca și personajele din basmele prezentului. Personal, eu aș fi ales, ca să ilustrez aceeași temă, unul dintre filmele "Minți periculoase" ("Dangerous minds", cu Michelle Pfeifer), "Cer de octombrie" ("October Sky") sau "Jurnalul unui adolescent" (cu Leonardo di Caprio). În aceste filme, profesorul (sau personajul principal) pleacă nu de la zero, ci de la minus, cu niște elevi, pe care-i face nu campioni mondiali, dar măcar mai umani... mai motivați, mai puțin măcinați de complexe de vinovăție, mai puțin revoltați, mai puțin inadaptați. Cred că aceasta este adevărata provocare în învățământul românesc de masă, nu crearea de campioni. Oricum, pentru cei care câștigă la olimpiade, care iau bacul cu ideea să dea la facultate sau care știu deja ce vor să facă în viață, mesajul dumneavoastră este inutil, fiindcă ei sunt convinși deja de ceea ce vreți spuneți dumneavoastră.

    RăspundețiȘtergere
  55. 2. În mesajul lui Andrei era vorba despre ceilalți... 90%. Și vă dau dreptate, da, trebuie să iei bacul, dacă vrei să mergi mai departe. Dar acesta nu mai este un deziderat pentru majoritatea elevilor de liceu, așa cum era pe vremea noastră. Înainte, admiterea la facultate era o cutumă, tocmai pentru că avea un corespondent clar pe piața muncii, tocmai pentru că Statul îți dădea un post prin repartiție ți, eventual, și o locuință de la Stat, dacă mergeai la țară. Astăzi, acest stâlp al argumentării noastre a căzut. Vă contrazic, deci, piața muncii a fost și este o motivație foarte importantă. Chiar și dumneavoastră ați știut, atunci când ați dat bacul, de ce îl dați, unde vreți să mergeți la facultate, ce meserii aveți apoi posibilitatea să alegeți, unde există posturi și cam cât ar urma să câștigați. Sunt acestea valabile și pentru un absolvent de liceu de astăzi? Astăzi nu le mai putem vinde gogoși elevilor, cum că dacă vor învăța, vor ajunge oameni, cel puțin nu în România, cu modelele ei proaste, intens mediatizate. Și nu e nici vina lor, nici a noastră, ci a unui sistem de învățământ incoerent și anacronic, care perpetuează astfel de non-valori prin lipsirea de șanse reale a adevăratelor valori.
    OK, îi spunem lui Andrei că nu e nevoie să dea bacul, dacă se descurcă și-așa – cum am văzut în unele comentarii, pe care le consider incalificabile din partea unui cadru didactic . Ce șanse are în România un elev fără bac? Câte școli profesionale cu specializări de agent de marketing, agent de call-center, antrepenor sau reprezentant vânzări există, ca alternativă?! Că doar asta se cere pe piața muncii, nu?! Mergând mai departe, are un elev cu bac mai multe șanse decât unul fără bac? Sau îngroașă ei în egală măsură rândurile șomerilor? Și mai departe: Are un proaspăt absolvent al facultății de litere alte competențe, în afară de aceea de a se face, cu sau fără vocație, profesor?! Dacă nu știți, vă spun eu că nu. Un call-center preferă să angajeze ca vorbitor de franceză o persoană cu studii medii care eventual a trăit și a lucrat într-o țară francofonă, indiferent ca are bac sau nu, decât un profesor de franceză. Eu însămi am luat la interviu contracte de traduceri pe proiecte UE, cu diplomă universitară de biologie, înaintea a zeci de alți candidați, absolvenți de litere , pe bază de probă practică (după ce am lucrat un an și jumătate la Montreal). Este adevărat, și aici vă dau dreptate 100%, că școala nu va putea să te formeze niciodată pentru tot ceea ce vei putea lucra, în următorii 20 de ani. Dar ar putea măcar să încerce să te formeze în ceea ce spunea Andrei: a învăța să înveți (eu țin minte că atât în școală, cât și în facultate, mi-am creat singură propriile memotehnici, nu m-a învățat nimeni); a lucra în echipă etc.

    RăspundețiȘtergere
  56. 3. A avea discernământul să cauți, să evaluezi, să selectezi, să validezi și să folosești informația în orice situație de viață – este o altă o competență mult mai utilă, în orice posibil loc de muncă, decât memorarea acesteia – competență care este total ignorată în învățământ. Da, generației noastre îi place cultura, știința, informația… pentru că noi, atunci când am fost elevi, am fost privați de informație și am devenit avizi de informație, ca adulți. La acealaltă extremă, elevii de azi sunt bombardați, tracasați și derutați de informații, multe și contradictorii (mă refer la mediul informal, media, internet, familie, prieteni, grup social, piaţă globală etc. … nu la școală). Școala are datoria să îi învețe cum să gestioneze informația în folosul lor! Concret: lecție la biologie „Ecositemele antropizate” – doar noțiuni teoretice. Nu scrie nicăieri că planeta este ca și un organism viu care se autoreglează, că încălzirea globală, ca şi răcirea globală sunt evenimente ciclice normale în viaţa oricărei planete, doar că omul le accelerează, că omul nu trebuie să se întoarcă în peșteri pentru a proteja natura, ci că trebuie doar să respecte unele norme simple prin care acțiunile lui să nu depășească acea capacitate naturală de autoregenerare a naturii. În lipsa acestor noțiuni, știți ce se creează la elevi? Complexe de vinovăție: „Atunci înseamnă că omul ar trebui să dispară de pe Pământ.” Să nu uităm: un cercetător din secolul trecut trebuia să aibă doar competențe știintifice, pe când astăzi trebuie să convingă niște finanțatori că studiul lui e necesar, trebuie să știe legile percepției ca să știe cum să-și faca o prezentare Power Point, trebuie să caute în noianul de informații ceea ce este relevant pentru cercetarea lui și trebuie să discearnă dacă ceea ce face este sau nu este etic. La ce materie învață copiii noștri toate acestea?!

    RăspundețiȘtergere
  57. 4. Se plânge Andrei Burghelia că orele de consiliere și orientare profesională se fac doar pe hârtie. Ceea ce ar trebui sa stiti voi, elevii, despre profesori, este ca in 90% dintre cazuri, ceea ce sunt obligati profesorii sa faca la clasa nu este opțiunea lor. Nu pot pretinde unui profesor să fie și psiholog, și un bun orator, și specialist HR, si gardian pe coridor etc... pentru simplul motiv că nu a făcut în facultate așa ceva și în fișa postului nu i s-au cerut la angajare toate acestea. Faptul ca profesorul trebuie să facă consiliere și orientare profesională este, de asemenea, un abuz, din partea ministerului, atât la adresa profesorilor, cât și a elevilor. “Începând din acest an școlar, profesorii diriginți vor aloca un numar de x ore la dirigenție pentru consiliere și orientare profesională.” Fără un buget de formare atașat. Profesorul si-a ocupat postul printr-un dosar, un concurs teoretic, scris, de 4 ore, și o inspecție la clasa, de o oră. Nu l-a întrebat nimeni de CV, nici de rezultatele obținute până acum. În aceste condiții, profesorul dirirginte nu numai ca nu și-a făcut în viața lui un CV competitiv, care să-și atingă scopul (90% dintre ofertele de muncă pentru elevii noștri sunt în mediul privat, nu în concursul de hârtii de la Stat), dar nici macar nu are idee despre ce se cere pe piața muncii, nu este abonat la site-uri de job-uri și, mai important decat toate, nu are o formare de HR-ist (adica tehnici de comunicare și ascultare activa, tehnici de icebreaking, tehnici de branding personal sau de marketing). Ce firmă îi dă unui angajat sarcini noi și îl pune tot pe acesta să-și plătească formarea? E același lucru ca și recenta introducere tacită a orelor de prim ajutor în planul cadru. Hei, guvernanți! Voi șiți că într-o țară civilizată nicio persoană fără autorizație de liberă practică medicală nu are dreptul să acționeze decât pe manechine? E simplu, pentru că poți, ca neavenit, să faci mai mult rău decât bine! Același lucru în cazul cursurilor de management a elevilor cu dizabilități. Ministerul crede că scapă basma curată dacă, în loc să aloce buget pentru angajarea de profesioniști, încarcă profesorul, care trebuie să fie Mafalda. Nu e o pierdere doar pentru noi, ci și pentru acei elevi, ca și Andrei, care ar avea nevoie de un sprijin real, profesionist, în consilierea profesională, în protecția muncii etc. Un profesor, oricât de bine intenționat ar fi, nu are cum să fie la fel de competent, după un curs de o lună, ca un psiholog, un consilier de carieră sau o asitentă medicală, după ani întregi de școală și de experiență.

    RăspundețiȘtergere
  58. 5. Vă mai propun, stimate colega, rezolvarea unei alte situații problemă, ridicată de Andrei. Dumneavoastră vorbiți despre copiii care-și iau bacul. De ce nu vorbim și despre ceilalți?! Dacă mă iau după cifrele lui Andrei (și nu doar ale lui), 47% dintre elevii generației lui reprezintă pierderi colaterale. Vă reaminesc că noi, profesorii, ne luăm salariile și de la aceștia. Toți părinții plătesc, ca și noi, taxe salariale la Stat, ca să aibă acces gratuit și egal la educație și la muncă. Ce-ar fi să calculăm acest procent? Conform curbei lui Gauss, orice caracter al populației umane se distribuie statistic într-o populație sub forma unui clopot, astfel : 5% sunt genii, 5% sunt idioţi şi 90% sunt mediocri. Aplicat la IQ, 5% din populație are un IQ peste 200, 5% sunt sub 50, şi 90% sunt între 50 şi 200. Dintre aceştia, elevii care au IQ sub 70 (adică jumătate dintre cei mediocri) sunt retardaţi (nu pot promova decât cel mult până în clasa a IV-a). Dacă facem un calcul simplu, o să vedem că Statul Român încasează aceleaşi taxe salariale de la TOŢI părinţii elevilor din învăţământul de Stat, dar nu oferă rezultate decât la cel mult 50% dintre aceşti copii. Restul se numeşte, simplu : deturnare de fonduri sau excrocherie, mai pe româneşte. Ca la Caritas. Nu spun că toţi cei 95% (fără idioţi) ar trebui să-şi ia bacul. Ceea ce vreau să spun este că Statul ar trebui să imagineze strategii, să formeze profesori, să aloce resurse şi să creeze specializări cerute pe piaţa muncii şi pentru ceilalţi 47%. Că aşa ar fi cinstit !

    RăspundețiȘtergere
  59. Însă mai e ceva : IQ-ul nu este singura variabilă. Mai există şi IE (inteligenţă emoţională) şi IS (inteligenţă socială) în aceeaşi măsură. Care se repartizează în populaţie tot sub forma curbei lui Gauss. De asemenea, dacă ar fi să ne luăm după taxonomia lui Bloom, există nu trei, ci şase tipuri de inteligenţe posibile, dintre care doar două sunt valorizate şi valorificate de şcoala şi societatea românească: aceea analitico-matematică şi cea lingvistică. Ca să plonjăm acum din teorie, în concret, o să vă dau un exemplu, din activitatea mea de profesor: a) Un elev corigent la toate materiile, dar care este trecut de către profesori din milă, pentru că este atât de cuminte că uiţi de el la oră, ia premiul III pe ţară la un concurs de desen (alături de alţi copii). Eu, ca organizator al proiectului în şcoală, primesc sarcina să-i însoţesc în tabăra gratuită, primită ca premiu, la Costineşti. (Tred cu vederea aici unele replici ale colegilor mei, la premierea de la sfârşit de an şcolar, de genul “Dacă ştiam că şi un corigent poate primi ca premiu o tabără, trimiteam şi eu un desen la concurs.”). Ajunşi în tabără, elevul corigent se transformă într-o... surpriză totală: devine sprijinul meu cel mai de preţ, ne împărţim sarcinile în supravegherea elevilor mai mici din grupul nostru, organizează echipele de volei, de tenis de masă etc. La un moment dat, când se taie într-o doză de cola aruncată în mare, ceilalţi copii din grupul meu refuză să mai iasă afară la joacă, ca să-i ţinem de urât în cameră lui Răzvan, care este bolnav. Concluzie: acel copil, spre surpriza tuturor, pe lângă talentul la desen, are şi o inteligenţă socială ieşită din comun. Ar fi poate un foarte bun asistent social. Cum? Abia a trecut de evaluarea naţională (probabil tot de milă), a intrat la liceu cu 1 şi ceva, în perioada în care şcolile profesionale fuseseră desfiinţate, iar specializare de asistent social cu studii medii în România, nu există. Exemple de acest fel sunt nenumărate. La acest capitol, şi exemplul dumneavoastră, domnule profesor Radu Iliescu, este unul nefericit. În România, un “elev” ca Rocky nu numai că nu şi-ar fi luat bacul, dar nu ar fi trecut nici evaluarea naţională ca să ajungă la un liceu sportiv. Iar profesorul lui, în loc să-l pună să alerge după găini într-un ţarc, l-ar fi pus să înveţe scheme logice de luptă: cînd ăla dă din dreapta, tu dai din stânga. În clasă, nu pe teren. Asta e diferenţa... Nu vorbesc aici doar în numele copiilor. Vorbesc şi în numele meu, ca şi contribuabil al Statului Român, care, dacă plătesc taxe salariale pentru educaţie, să am pretenţia ca să-mi adune de pe stradă asistaţii social un profesionist dedicat, ca Răzvan, în loc ca aceştia să umple canalele, din cauza unor dezinteresaţi fără vocaţie din Serviciul Social al Primăriei, dar, de altfel, absolvenţi de bac şi plini de diplome! Ca să revin la problema cu care am început, da, noi plătim şi muncim şi pentru aceşti copii, şi pentru ca societatea în care trăim să aibă un beneficiu de pe urma acelor plăţi. Dacă nu... este exact ce am spus: deturnare de fonduri publice, în favoarea unei minorităţi (adică a acelor sub 50% cu IQ peste 100, care sunt apţi să-şi ia examenul de bacalaureat, în condiţiile actuale).

    RăspundețiȘtergere
  60. 6. Parerea mea este ca cel mai mare rau, de ambele tabere, este generalizarea: profesori care vorbesc despre toti elevii din Romania ca fiind nesimtiti, aroganti si sfertodocti sau elevi vorbind despre toti profesorii ca despre aceia pe care ni-i prezinta mass-media. Cred ca trebuie sa ne trezim si sa evidentiem ceea ce e mai bun la fiecare, si nu ce e mai rau. De asemenea, cred ca trebuie sa realizam cu totii ca niciunul dintre noi, nici profesor, nici elev, nu este un Lucifer care incearca sa scufunde barca celuilalt intentionat, ci suntem cu totii in aceeasi barca: aceea aflata la cheremul unor incompetenti numiti politic in Guvern si MEN, majoritatea nefiind niciodata nevoiti sa fie la catedra inainte de a dicta celor de la catedra. S-acum, concret, un exemplu: De acord, programa si manualele scolare scriu despre proteine, glucide si lipide, dar nu invata elevii despre dreptul de consumator sau cum sa manance sanatos. Motivul este ca, pe langa stufosenia academica, nu exista un cateva enunturi simple, ca de exemplu: “Proteinele vegetale si animale, prin digestie, se vor transforma in proteinele umane ale corpului tau. Intr-un an, toate celulele corpului oricaruia dintre noi va fi fost inlocuita cu altele noi. "Caramizile" din care sunt acestea construite sunt tocmai acelea pe care tu i le furnizezi corpului, prin alimentatie.” OK, nu scrie in manual, nici in programa. Asta dovedește lipsa de preocupare a ministeriabililor noștri pentru om. Dar nu-mi interzice nimeni, ca profesor, sa dau aceasta explicatie. Dar nici nu ma obliga! Aici e problema! Nu te intreaba nimeni, ca profesor, de rezultatele pe care le-ai obtinut sau nu la clasa, mai exact, este acelasi lucru ca si examenul de bac (pentru care, apropos, tot MEN impune programa si subiectele). Personal, dupa ce am avut o eleva de clasa a VII-a care a ajuns la Urgente fiindca vroia sa arate ca Bianca Dragusanu, eu am schimbat modul in care fac lectia "Igiena sistemului digestiv" la clasa a VII-a... cu de la mine putere. Pe baza datelor din manual, elevii mei stiu sa isi calculeze procentul de proteine, glucide si lipide din ratia zilnica, reprezentat de meniul lor preferat. Stiu sa deosebeasca pe o eticheta din supermarket substantele nutritive de substantele artificiale. Stiu care produse contin monoglutamat de sodiu, potentiator de gust care actioneaza ca un drog si care, in unele tari europene a fost interzis prin lege, mai ales in alimentatia copiilor (crese, gradinite, cantine scolare etc.). Evident ca asimilarea termenilor stiintifici si a cunostintelor pur teoretice este mai usoara dupa ce ai inteles relevanta lor in viata de zi cu zi... Exista chiar copii care sunt pasionati de anatomie, care viseaza o meserie in domeniul medical si care pun intrebari care chiar depasesc programa, asa incarcata cum e ea. Dar pentru a vea asemenea copii, trebuie ca mai intai sa ne pese. Intotdeauna primesti cand daruiesti, niciodata invers. Cel mai mare dușman al nostru suntem noi înșine.

    RăspundețiȘtergere
  61. 7. Da, bacul nu pregateste pentru viata, ci pentru admiterea la facultate. Nu este vina voastra, si nici a profesorilor, ca pentru ceilalti elevi, 90%, care nu vor ajunge in universitati sau cercetatori, nu exista alternative adaptate pietei muncii in educatia romaneasca. Tot MEN si Ministerul Muncii hotarasc ce specializari se fac la scolile profesionale sau la facultate. Pe noi, ca si pe elevi, nu ne intreaba nimeni! Ce e de facut, atunci? Putem incerca sa fim mai putin executantii unui sistem politic bolnav si mai mult aliatii elevilor. Cum spuneam suntem in aceeasi barca! Nici eu nu inteleg de ce un elev de liceu de filiera tehnologica, care are nevoie de bac ca sa dea admitere la electronica, ar avea nevoie sa stie sa rezolve probleme de genetica. Plus ca acele probleme nu au nicio legatura cu genetica. Copiii memoreaza pur si simplu un algortim de rezolvare (Daca ai monohibridare, faci tabel de 2 randuri/2 coloane, daca ai dihibridare, faci tabel de 4/4. Daca e dominant, notezi gena cu litera mare, daca e recesiv, cu litera mica. Nu va dati seama?! Acestea sunt pur si simplu niste conventii. Daca ii pui copilului problema altfel, de exemplu “Ce ar trebui sa faci tu ca sa obtii in gradina mazare verde, cu boabe rotunde?) nu mai stie sa rezolve nimic. Si normal ca nu stie. Ar trebui sa aiba abilitati practice de polenizare artificiala, sa existe un lot experimental al scolii, sa aiba cunostinte de statistica de eliminare a extremelor nesemnificative in calcularea mediei etc. Toate acestea se fac la facultatea de biologie... pentru aceia care iși doresc o asemenea carieră. Pentru elevul care nu e la sectia Științe in liceu, toate aceste cunostinte nu sunt cultura generala, ci exercitii de logica si de memorie (adica de dresaj), fara nicio aplicabilitate practica in viata de zi cu zi. Dar... asta e ceea ce avem deocamdată! Eu le spun asa elevilor: Copile... stiu ca te bat la cap, stiu ca te "dresez" si ca acum ma urasti pentru asta... dar trebuie sa facem un efort, si eu, si tu, sa invingem sistemul cu propriile lui arme! Arata ca poti sa iei bacul, indiferent de absurditatea lui, si mai tarziu imi vei multumi. Nu pentru ca o sa ai 10% in plus la salariu daca ai bacul, ca n-o sa ai. Asa cum si eu am 0% in plus la salariu ca am facut un master dupa facultate. Ci pentru ca o victorie castigata greu, cu armele adversarului, este, in sine, o lectie de viata: iti da increderea ca vei razbate, dupa aceea, in orice fel de razboi cu viata. Parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  62. Politicienii vin și pleacă și își urmăresc propriul interes. Elevii noștri de azi sunt aceia care ne vor plăti pensiile, ca și contribuabili la bugetul de Stat, peste 10-15 ani... DEPINDE, DACĂ ÎI FORMĂM SĂ FIE COMPETITIVI SAU NU PE PIAȚA MUNCII. Vorbesc de acea masă de oameni “mediocri”, pe care îi tratăm cu superioritate și a căror educație (nu știință, nu cultură generală, ci pur și simplu educație) noi o ignorăm astăzi cu desăvârșire, în virtutea unui învățământ de un elitism găunos și prost înțeles, care are ca unică finalitate aceea de a pupa mâna grofului care ne asuprește și ne ține sub papuc (pe noi, pe elevi și pe părinți, deopotrivă): Statul Român (mă refer la structurile lui de la nivel central). Acei oameni subeducați (pentru că noi, nu așa, ne mândrim doar cu olimpicii și raportăm la UE doar procentul în creștere a șomerilor cu diplomă din România) aceia vă vor renova casa, acei oameni vă vor asista la bătrânețe, acei oameni vor merge la vot, acei oameni vor face producție în fabrici ca Statul să aibă un PIB suficient pentru a plăti salariile bugetarilor. Tratăm cu dispreț “inculții” de americani și ignorăm cu desăvârșire faptul că acei inculți au reușit să creeze o economie, nu ideală, dar suficient de funcțională ca să susțină cercetarea și sectoarele neproductive, ca sectorul bugetar. Ignorăm cu superioritate faptul că în astfel de țări se practică importul de creiere și nu exportul, ne mândrim cu oameni care au plecat de la nimic și au ajuns cineva acolo. De ce nu și aici, v-ați pus vreodată întrebarea? Acei oameni sunt... copiii noștri. Nu o mână de olimpici, nu o mână de politicieni care întrețin, cu acceptul nostru tacit, un sistem care ne va ruina ca nație. Gândiți-vă mai bine cu cine țineți, de fapt!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va felicit, doamna profesoara! Desi ati scris mult, ati punctat foarte bine. Sunteti o luptatoare, m-ati impresionat sincer. Pacat ca parca nu sunt suficient de vizibile poastarile dumneavoastra aici, la coada atator comentarii. Felicitari inca o data pentru analiza si pentru atitudine! Toate cele bune!

      Ștergere
    2. Felicitari si din partea mea desi nu va cunosc dar faptul ca ati mentionat ,,inteligentele''si ca pana la urma vorbim de talentele fiecaruia lucru care in scoala romaneasca nu sunt valorificate deloc. Macar de EQ daca s-ar vorbi am fi cu un pas in fata.Va rog candidati ca va voi vota !

      Ștergere
    3. Excelent raspuns, ceea ce as vrea sa aud de la un profesor cu pretentii de experienta reala de viata si un nivel de educatie peste medie.

      Din pacate, pentru mine (absolvent de BAC cu medie peste 9 acum 20 de ani, adica in "epoca de aur", si absolventa de invatamant superior cu note mari, articolul domnului profesor R. Iliescu, care se ia "la tranta" in sarcasm cu un, pana la urma copil, ca la varsta acelul elev nu prea te poti numi adult, mi s-a parut superficial si intepenit intr-o superioritate rigida de care cred ca tot invatamantul romanesc este infestat. Pana la urma, care este masura succesului ca profesor? Faptul ca mergi la x ore pe saptamana? A critica, in felul in care acel elev este criticat in articol este, pana la urma, a-ti critica rezultatele propriei activitati. Eu sunt arhitect, daca un client de-al meu s-ar rataci in propria casa din cauza felului aiurea in care am proiectat-o, vi s-ar parea normal ca eu sa dau vina pe client, ca nu si-a facut harti corespunzatoare la casa?

      Si apropos, Rocky nu a fugarit gaini timp de 12 ani in scoala, urmati de inca 4 in facultate, cand tot cam gaini se fugaresc. Asta inseamna 16 ani din viata unui om, intamplator perioada in care avem capacitatea de invatare maxima, capacitate care se pierde cu varsta indiferent de "antrenament". In al doilea rand, Rocky a fost un film, o productie artistica. Daca d-l profesor Radu Iliescu are senzatia ca asa se fac campionii mondiali, fugarind gaini, cred ca ar trebui sa-si verifice propriile legaturi cu realitatea. In al treilea rand, societatea nu are nevoie doar de "Rocky". Societatea are nevoie de oameni, preferabili mai destepti decat un boxer caruia trebuie sa i se emuleze antrenamentul in lucruri foarte simple.

      Ștergere
    4. Stimata doamna, am impresia ca dvs luptati pentru un post in politica....altfel cum puteti amesteca lucrurile de o asa maniera....
      Basmele vechi si noi, au avut si au in continuare eroi sau Feti frumosi...ori cum s-or numi ei. Si cei dinainte si cei de acum sunt la fel de "umani"....dar finalul era cel care apartinea personajului pozitiv......si atunci si acum....
      Apoi amestecati lucrurile cu americanii....care nu s-au dezvoltat prin munca celor putin calificati dna, daca mai cititi ceva cu privire la evolutia si dezvoltarea americanilor veti constata ca revolutiile industriale au adus bunastarea, creierele incurajate sa ajunga la ei si finantate sa priduca plusvaloare (cercetare, pe care dvs o puneti la categoria "neproductivi").... puterea financiara care dicteaza totul...
      Iar in ceea ce priveste "noile descoperiri americane" in ale dezvoltarii personale "inteligenta emotionala" si cea "sociala" la noi erau numite "aptitudini" si functie de ele puteai accede sau nu la unele posturi....
      ...dar asa se intampla la noi cand cineva pleaca din tara o luna sau doi ani....fie la capsuni, fie in diverse pozitii executive, simt nevoia sa dea lectii la intoarcere....chiar daca nu au apucat sa citeasca prea mult din literatura de specialitate a domeniului. Ei cred ca ei chiar au "pus coada la pruna" si ca lumea abia acum poate incepe....de la venirea lor .....
      Altfel, noi stam binisor.....

      Ștergere
  63. Hmmm... Da, elevul trebuie sa fie provocat intelectual. Are dreptate domnul profesor. In ceea ce priveste restul lucrurilor despre care scrie, nu sunt de-acord pe deplin. Da, scoala primara, gimnaziala si liceala e menita sa te pregateasca pentru viata si nu pentru un loc de munca, DAR, nicidecum scoala romaneasca nu reuseste acest lucru. Ceea ce spune acest profesor, este - hai sa invatam orice, numa' sa invatam. Poftim???!!!!! Nu sunt de-acord cu multe lucruri care se gasec in manualele de matematica, geografie de exemplu. Sa nu mai vorbim de educatia civica, religie si alte materii care sunt gandite complet aiurea. Pot sa stiu si eu de ce se invata primitive, integrale in liceu? Ca sa inveti sa gandesti - dupa cum spune domnul profesor. Nici macar nu iti spune profesorul de matematica la ce se folosesc respectivele integrale. Ce sa mai spunem, ca problemele din manuale nici vorba sa-ti dea probleme practice cu integrale, macar sa-ti dezvolti si cultura pe langa ca stii sa calculezi integrala respectiva. Geografie? Cine oare reuseste sa retina ca aici ai paduri de fag, dincolo ai paduri de stejari, aici gasesti cupru, dincolo gasesti fier, aici se cultiva cereale si dincolo sfecla. Chimie? Cred ca pe parcursul scolii mele, am facut doar un singur experiment la chimie. Fizica? Absolut nimic practic. DOAR teorie. Zice domnul profesor ca sunt prea multe imagini in manuale si copilul nu mai gandeste. Poftim??? Pai daca nu i se dau exemple practice, macar imagini sa aiba saracul copil. Mai ales copiii care invata mai usor vizual. Cat despre pregatirea mentala pentru viata, sa vedem.... Ce te-n vata scoala romaneasca? Te-nvata ca poti fura (furi notele prin copiere), poti fugii de probleme (chiulul masiv fara consecinte negative) si un lucru foarte important, ne invata ca daca nu suntem buni la o materie, suntem IDIOTI.
    Deci, domnule profesor, acest tanar elev denota imaturitate, ca doar are 17-18 ani. Dumneavostra in schimb, domnule profesor, nu aveti nici o scuza sa socotiti ca sistemul de invatamant romanesc are ca obiectiv pregatirea elevilor pentru viata.

    RăspundețiȘtergere
  64. Liceu
    poezie [ ]

    - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
    de George Bacovia [GeorgeBacovia ]
    2002-06-12 | | Înscris în bibliotecă de Radu Herinean

    Liceu, - cimitir
    Al tineretii mele -
    Pedanti profesori
    Si examene grele...
    Si azi mă-nfiori
    Liceu, - cimitir
    Al tineretii mele!

    - Liceu, - cimitir
    Cu lungi coridoare -
    Azi nu mai sunt eu
    Si mintea mă doare...
    Nimic nu mai vreau -
    Liceu, - cimitir
    Cu lungi coridoare...

    - Liceu, - cimitir
    Al tineretii mele -
    In lume m-ai dat
    In valtorile grele,
    Atat de blazat...
    Liceu, - cimitir
    Al tineretii mele!

    Se pare că unii vor să mai treacă o dată prin Patul lui Procust și prin furcile caudine ale învățământului care deformează în loc să formeze. În curând un nou experiment de tip cobai se va pune în practică: anul școlar fără sfârșit. Asta pentru ca să nu mai existe nimeni care să aibă timp pentru a gândi un alt viitor, un alt sistem fără putregaiuri.

    Unii se aseamănă cu cineva care s-a născut într-o groapă minunată doar pentru ei și, pentru că nu au văzut nimic altceva în imaginația sau intuiția lor, afirmă că groapa lor este cea mai avansată formă de existență. Unii nu intuiesc ce însemnă un învățământ care nu deformează personalitatea, ci îi caută valențele și i le dezvoltă. Unii mai vor, prin filosofiile lor elucubrante învățate în trecut, un nou „Pat a lui Procust” pentru a fi „ambutisați” ca mai înainte. Oare cine trăiește cu mintea lui după lecții și după filme perimate din timpuri revolute, susținând ceva ce te învață despre tot ceea ce este depășit chiar și (măcar) ca treaptă de evoluție tehnologică ?

    RăspundețiȘtergere
  65. Domnule profesor, cam cat la suta din meditatiile colegilor dumneavoastra sunt declarate? Care sunt valorile si aspiratiile lor?

    RăspundețiȘtergere
  66. Articolul d-voastra a ajuns la mine prin fiica mea studenta la Arhitectura anul 6, cu comentariul ei "mi se pare ca il pune serios la punct proful..si este exact ce mi-ai zis tu toata viata"
    Cand fiica mea era mica in primii ani de scoală m-a întrebat câți ani va mai trebui sa meargă la școală. Când a aflat ca va trebui sa mearga încă 10 ani a izbucnit în plâns și m-a întrebat de ce trebuie să învețe atâtea lucruri de care nu are nevoie? I-am dat un răspuns pe care nu l-a uitat toată viața...Imaginează-ți că în căpșorul tău sunt câteva străduțe. Cu fiecare lucru nou pe care îl înveți vei mai construi o străduță, până când o sa fie multe străduțe...Si la ce o sa-ți foloseasca? Când vei fi mare vei găsi drumul cel mai scurt ca să rezolvi o problemă, să ieși dintr-un impas, să găsești soluții pentru a ieși din situații dificile. Fiecare lucru pe care tu îl înveți te îmbogațește și va fi comoara ta pe care nimeni nu ti-o va putea lua vreodată.
    Dacă omul ajunge să spună că știe destul, din acel moment a murit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu multumiri pentru comentariu, doamna.

      Ștergere
    2. exemplul personal are si el rolul lui, marcant. mi-am incurajat fiul sa priveasca cerintele ca pe niste provocari si sa inteleaga ca, desi nu pierde un strop din iubirea mea atunci cand nu reuseste, ar fi bine sa isi ofere cat mai multe experiente/provocari si cat mai diverse deoarece, la final, totul se va cumula intr-un tezaur care il va face cat mai puternic.
      am lucrat 15 ani in invatamant si, desi in fiece vara treceam examenele de titularizare cu medii peste 7, niciodata nu am prins post de titular (se dadeau pe Pile Cunostinte Relatii si Bani), dar am facut din asta ocazii de a-mi motiva fiul spunandu-i: daca eu pot face asta, atunci si tu poti!
      si i-am fost permanent alaturi, sprijin si impuls, o clipa nu l-am scapat din atentie, iar cu tot sufletul, timpul si banii investiti in formarea lui mi-am gasit multumirea, implinirea misiunii de parinte.
      tot asa m-am purtat cu toti elevii mei. rememorand din experienta mea, imi amintesc ca in primii 5 ani de dupa 2000 incercau sa faca temele acasa, iar ce nu reuseau le faceam in clasa; urmatorii 5 ani nici vorba sa mai rezolve teme acasa, dar reuseam sa le rezolvam impreuna, in clasa; ultimii 5 ani nici macar in clasa nu mai erau interesati sa le rezolvam.
      si un detaliu pe care-l gasesc a fi important: dupa 2000, vreo 4 ani numarul de elevi la clasa era de maxim 15. asta a insemnat ca profesorul gaseste ragaz sa se ocupe de toti elevii, sa ii cunoasca si sa ii ajute, asa cum cerea sistemul ce se tot alinia celui occidental: predare si evaluare diferentiata si integrarea elevilor cu dizabilitati. dupa aceea numarul de elevi la clasa a fost impus la minim 30, ceea ce a dus, inevitabil la degradarea actului educational.
      bani pt salariile profesorilor nu se gasesc, dar pt pensii speciale nesimtite ale guvernantilor tradatori - da.
      prin urmare avem ceea ce oferim!

      Ștergere
  67. PARTEA I
    Măi dragă profesore, Radu Iliescu (ca să îl parafrazez pe al dumneavoastră, „Dragă elevule”),
    Citind cu multă atenție mesajul pe care l-ați postat pe blog, am constatat că experimentez o mulțime de stări, reacțiile mele emoționale (și nu numai) fiind dintre cele mai variate. Pe de o parte, vă admir capacitatea deosebită de analiza și sinteză, talentul scriitoricesc, nivelul înalt de pregătire academică și erudiția pe care o„trădează” exprimarea coerentă și cursivă. Este indubitabil că aceste competențe nu le-ați putut dobândi decât în urma unor eforturi consistente, temeinice și susținute. Sunt convinsă că ați petrecut mii de ore studiind în sălile de lectură ale bibliotecilor și că ați citit pereți întregi de cărți. Vă felicit pentru un asemenea parcurs impresionant, în urma căruia ați reușit să obțineți performanțe academice deosebite (dupa „douăzeci de ani de predare”,așa cum afirmați în conținutul mesajului). Din acest punct de vedere, reprezentați un model pozitiv demn de urmat pentru tânăra generație a României, care trăiește, oarecum, „pe repede înainte” și pare că s-a născut „în grabă”, fiind determinată de contextul socio-economic fluctuant și imprevizibil, să se dezvolte și să se adapteze rapid, arzând etapele, concurând într-un maraton existențial ce, paradoxal, are obiective similare cu ale dumneavoastră: valorificarea maximă a tuturor resurselor personale și obținerea unor performanțe profesionale de un înalt nivel.
    Dintr-un alt punct de vedere, însă, moral, uman și etic, într-o discuție cu fiica mea care este adolescentă și, deci, „colegă de generație” cu tânărul Andrei Eduard Burghelia, i-aș spune că sunteți un personaj arogant, infatuat și autosuficient, de o mediocritate obositoare, frustrat, limitat în gândire și narcisist, deși scriitura elegantă maschează într-un mod artistic aceste trăsături. Tonul mesajului dumneavoastră este dictatorial și încărcat de un dispreț suveran, astfel încât lectorul are impresia că vă adresați unui exponent inferior al rasei umane, subdotat din toate punctele de vedere și nu unui tânăr lce v-a deranjat atât de mult la mesajul postat de acest tânăr, pe contul său, încât ați avut o reacție aproape viscerală, nejustificat de vehementă și plină de ură, nu numai la adresa domnului Andrei Burghelia, ci și la adresa unei întregi generații de tineri, care, plini de entuziasm, așteaptă de la noi, adulții, să le sprijinim eforturile temerare de a cuceri viața, sub toate fațetele ei. Ironia fină este arma oamenilor inteligenți, instruiți și bine ancorați în realitate. Din nefericire pentru ego-ul dumneavoastră supradimensionat, deși întreg discursul își dorește să fie ironic, pentru a arăta celor care îl citesc cât sunteți de inteligent, nu ați reușit să dați dovadă decât de o ignoranță crasă.

    RăspundețiȘtergere
  68. CONTINUARE
    Am ajuns la concluzia că sunteți unul dintre cele mai reușite rebuturi ale perioadei comuniste care v-a educat și v-a (de)format atât de bine percepția asupra realității, încât habar nu aveți cât de mult a evoluat lumea în jurul dumneavoastră. Vă felicit, măi dragă profesore! Ați progresat enorm după revoluție, dar în...REGRES. Sunteți un demn urmaș al totalitarismului.
    Din păcate pentru cei ca dumneavoastră, nu mai există șanse de a vă „trezi”, de aceea ar fi mai bine să rămâneți acolo unde meritați să fiți, în negura uitării, pentru că toți cei care am trăit în comunism vrem să uităm această perioadă sumbră a existenței noastre și nu avem nevoie de personaje ca dumneavoastră care să ne amintească „ce am pierdut”. Aveți pretenția că sunteți cultivat și instruit, dar atât. Mai mult de atât nu sunteți și nu veți fi niciodată pentru că nu înțelegeți cel mai important aspect al realității cotidiene din România: faptul că școala trebuie să pregătească elevii pentru viață, iar piața muncii, pe care dumneavoastră, în totală necunoștință de cauză o numiți plastic „mașina de tocat oameni”, este cel mai important ingredient al celei mai simple rețete economice. În țările dezvoltate, care nouă ne servesc drept model de organizare socio-economică și politică, absolut toate deciziile la nivel înalt sunt dictate de piața muncii. Fără personal instruit și competent care să concureze pe piața forței de muncă, această mașinărie superbă și complexă a societății nu ar funcționa.

    RăspundețiȘtergere
  69. CONTINUARE
    Fără tineri ca domnul Andrei Eduard Burghelia, pe care îl admir și îl respect, datorită faptului că are curajul să viseze să devină antreprenor, unul dintre cele mai dificile și mai solicitante trasee profesionale existente pe piața muncii, jobul dumneavoastră călduț nici nu ar exista iar salariul pe care îl primiți în fiecare lună, fără să vă întrebați niciun moment de unde vin banii, ar deveni o frumoasă amintire. Ecuația e simplă și vă argumentez în continuare opinia mea.
    Am suficientă experiență profesională, ca să îmi pot exprima „opinia” și nu doar „părerea”, cu privire la acest subiect, datorită traseului academic și profesional pe care l-am parcurs. Am absolvit Facultatea de Litere ca șefă de promoție și m-am titularizat cu a 3-a medie pe județ, la un Colegiu Pedagogic. Am finalizat și un Master în Lingvistică, la aceeași universitate. Am lucrat timp de 10 ani în sistemul public de învățământ, ca profesor de Limba și Literatura română (liceu și gimnaziu). A doua facultate urmată de mine a fost cea de Drept, pe care am terminat-o în timp ce eram deja profesoară. În urmă cu câțiva ani am absolvit Facultatea de Psihologie. În perioada de profesorat, am ajuns până la gradul științific de Doctorand în Lingvistică, apoi, sătulă de limitările impuse de curriculum și de mentalitatea gregară a majorității colegilor (asemănătoare cu a dumnevoastră, măi dragă profesore), mi-am dat demisia și am trecut de partea cealalaltă a baricadei. De 10 ani lucrez într-o companie cu un brand destul de puternic, din România, unde am trecut prin mai multe etape (Asistent Manager, Specialist Resurse Umane, Agent de Vânzări, Director de Vânzări). De aproape 5 ani am devenit Directorul Executiv al companiei și mă simt împlinită din toate punctele de vedere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daca dupa 10 ani de experienta ca profesor nu ati inteles de ce directorul trebuia sa aiba cererea dvs. de a desfasura ora in alt spatiu decat sala de clasa, nu ma mira deloc aciditatea cu care va varsati dezamagirea asupra colegului Radu Iliescu.
      sper ca aveati pe mana o clasa cu doar 15 elevi si nu cu 30 cum sunt incepand cu anul 2005. se intelege cumva ca respectivul foisor era in gradina colegiului si nu undeva prin oras, de vreme ce directorul a venit sa va reproseze...
      sa va explicam cat de norocoasa ati fost?
      de cel putin 10 ani profesorul trebuie sa semneze intr-un caiet aflat la elevul de serviciu pe scoala, la fiecare ora, cati elevi are prezenti si cati absenti, la ora.
      si asta doar pt ca elevii cumuleaza un numar astronomic de absente, de ordinul sutelor, prin urmare profesorii se vazusera nevoiti sa nu le mai treaca toate, de exemplu daca erai in situatia sa ai 2 sau 3 ore la aceeasi clasa puneai o singura absenta elevului absent din multe motive: unul era faptul ca statistica era trimisa la inspectorat si nu dadea bine ca scoala sa figureze cu asemenea absenteism, alt motiv era ca se decisese ca la 10 absente elevul sa plateasca o suma de bani si sa si aduca hartii semnate de parinte, ca deja se facea un trafic mafiot cu adeverinte medicale falsificate si cum toate hartiile trebuiau pastrate la dosar, tot profesorul dadea socoteala daca ii scapau atentiei detalii de genul, iar asta se sanctiona cu pierderea unor procente din salariul tare departe de a fi la fel de astronomic.
      prin urmare, MEREU in favoarea elevului, toti eram nevoiti sa facem tot felul de compromisuri, niciodata de ajuns, deoarece elevii, ca niste "romani adevarati", raman in continuare nemultumiti si isi exprima nemultumirea, in detrimentul oricarui progres real.
      Ajunge!!! Enough is enough!!!!!
      sa alunge lenea si lehamitea si sa puna osul la munca daca vor sa mai salveze ceva.
      daca nu, GHINION! ce altceva se mai poate zice?

      Ștergere
  70. CONTINUARE
    În ultimii 10 ani pe care i-am petrecut departe de sistemul de învățământ de stat, parcă am renăscut. Mă simt exact cum se simțea domnul Andrei Burghelia, când era în clasa a XI-a și lucra la ONG. Îmi permit să îl parafrazez, pentru că mă regăsesc în totalitate în cuvintele lui: „mă dezvolt în mod real: muncesc, cunosc și lucrez cu oamenii, rezolv probleme, învăț din greșeli, am responsabilități și descopăr ceva nou în fiecare zi; în plus, asigur un venit stabil pentru mulți oameni cu copii...”. Nimeni nu mai îmi spune acum: „Taci din gură că te ceartă directorul!”, „Nu ieși în evidență că vei avea probleme!”, „Votează cu X sau Y la ședință, pentru Dl.X sau Dna.Y trebuie să câștige o funcție în consiliu mai bine remunerată”, „Nu ai voie să faci nimic în afara programei...” etc. Haideți să vă spun, măi dragă profesore, care a fost momentul în care am decis să plec dintr-o școală renumită a unui mare oraș din România, unde corupția, ignoranța, lipsa de viziune și mizeria umană erau la tot pasul. Aveam oră de compunere cu clasa a 5-a și am decis (pentru că îmi place să fac mereu lucruri noi și să îi surprind pe cei din jurul meu) să ies împreună cu copiii, afară, în foișor. Era o zi superbă de primăvară și totul era plin de verdeață. Mă bucuram alături de copii de aerul curat și de soare și încercam să le trezesc interesul pentru natură și pentru introspecție, explicându-le ceea ce simt autorii atunci când scriu pasteluri. Am fost întrerupți brusc de o voce puternică ce rostea pe un ton arogant și disprețuitor (care semăna izbitor de mult cu al dumneavoastră) niște cuvinte pe care nu le voi uita niciodată. Acele cuvinte ale Directorului Colegiului au pus punct carierei mele în educție, dar nu și pasiunii mele pentru educație. Vi le relatez în continuare: „Doamna profesoara, cum vă permiteți să părăsiți sala de clasă fără să faceți o cerere la Direcțiune? Veți suporta toate consecințele! Vă rog să veniți la mine în birou pentru a da o declarație!”. Vă imaginați cum m-am simțit în fața copiilor care nu înțelegeau ce se întâmplă. Decizia mea a fost ca, în loc de Declarație, să îmi scriu Demisia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. va pot spune ca Demisia era cel mai bun lucru pe care l-ati facut si exact la momentul potrivit!
      va dati seama macar cata responsabilitate este in spatele unui profesor si ce-a ajuns sa fie acum?
      diriginte care trebuie sa verifice la finalul orelor sa fie curata clasa pt a 2-a zi, ca nu mai sunt bani de platit femei de serviciu?...
      personal, pierdeam absolut toate pauzele nu doar ca sa curat computerele de virusii capatati de pe unde intrau cu iresponsabilitate elevii, dar si ca sa scot de prin banci ambalaje de mancare, ba si sa dezlipesc gumele de mestecat...
      si toate astea pt un amarat de salariu de 250 euro/luna si in conditiile in care am primit mereu doar contract de suplinitor, desi la toate examenele sustinute vara de vara luam mereu medii peste 7.
      credeti ca ramanea vreun elev sa ma ajute si sa piarda cumva pauza, care, asa cum se dovedeste, se eternizeaza?
      nu cumva sa le ceri ceva fara sa precizezi, nu o data pt toti, ci pt fiecare in parte, de ce este util sa rezolve cerinta respectiva.
      dar ei nu sunt Maxim 15 intr-o clasa, ci sunt Minim 30, iar tu esti doar unul, un Erou inarmat in permanenta cu rabdare, nu numai ca sa nu ii pierzi de "clienti" si nu ca sa le mentii consideratia si respectul (cum oare cand ei te vad imbracat cu haine de la second hand si pantofi jerpeliti de atata mers pe jos, cu ochii cat cepele de nopti nedormite si de foame, si facand nu doar meserie de profesor, dar si cea a femeii de serviciu si nu o data doar si a secretarelor ce nu-si vad capul nici ele de treaba?), dar ca sa ii tot impingi de la spate in directia buna, doar, doar apuci si tu sa te bucuri inainte de a-ti da obstescul sfarsit.

      Ștergere
  71. CONTINUARE
    În acest moment, dupa multă vreme de la acel eveniment, sunt convinsă că amluat cea mai bună decizie a vieții mele. În acea școală, am simțit că timp de 10 ani am respirat numai dioxid de carbon. Colegii mei superdotați și supergradați erau mai înclinați spre bârfă și rezolvarea de probleme personale, decât spre educația copiilor. Totuși nu îi învinovățesc decât de pasivitate, indolență și indiferență, deoarece ordinele veneau „de sus”, prin intermediul programei și toată lumea, inclusiv eu, trebuia să se conformeze. Concluzia mea, după ani și ani de suferință și de luptă cu morile de vânt este următoarea: PROGRAMA ȘCOLARĂ ESTE CANCERUL SISTEMULUI EDUCAȚIONAL DIN ROMÂNIA. E o programă greoaie și stufoasă care se circumscrie perfect afirmației pertinente a tânărului Andrei Burghelia: „Bucuria cunoașterii a fost înlocuită cu teroarea memorării”.
    Aceeași opinie are și o tânără din România ale cărei acțiuni și postări pe net le urmăresc cu mare plăcere, deoarece este pentru mine și pentru fiica mea o continuă sursă de inspirație. Tânăra se numește Ioana Dzițac iar de anul trecut a ales să părăsească țara din motive similare cu ale lui Andrei Burghelia. Voi lăsa cuvintele ei să vorbească (aveți mai jos un extras de pe blogul Ioanei):

    RăspundețiȘtergere
  72. CONTINUARE
    „Orice sfârşit e şi un nou început: Bacalaureatul Internaţional o nouă provocare a vieţii mele! Bilanţ la sfârşitul celor 10 ani de învăţâmînt în sistemul românesc 19 iunie 2015 a marcat sfârşitul unui drum important din viaţa mea: sfârşitul celor 10 ani de şcoală în sistemul de învăţământ românesc; un parcurs încununat cu succes, aş putea spune, cu un palmares bogat care însumează peste 90 de premii (10 premii I pentru rezultate deosebite la învățătură), medalii, plachete obținute la școală și la diverse olimpiade, concursuri, simpozioane, competiții sportive naționale și internaționale; autoare a şase cărţi cu ISBN şi a 33 de articole/prezentări în cadrul unor simpozioane, evenimente, etc., implicarea în 16 proiecte şi programe educaţionale, participantă/organizatoare a aproximativ 20 de activități/evenimente școlare și extrașcolare. În susținerea și implemetarea acestui palmares m-am perfecționat continuu. Astfel am participat la cursuri de pregătire în vederea susţinerii de activităţi educaţionale, la cursuri în vederea optimizării interrelaţiilor psihosociale la nivelul grupurilor (școlile de vară Cooperative Learning – The ABC of Cooperation, respectiv Cooperative learning – Student Centered Teaching), precum și la școli de vară internaționale în UK (Oxford Cheltenham) și USA (Kean University, Pitzer College), care au contribuit la dezvoltarea personală a abilităților educative nonformale, a cunoștințelor de limbă engleză, precum și la relaționarea cu tineri din întreaga lume; am reușit să vizitez colegii și universități internaționale de top, luând astfel cunoștință de realitățile sistemelor de învățământ din țările acestora (Anglia, Rusia, SUA, etc). Am făcut aceste precizări pentru a pune în evidență faptul că la baza drumului pe care am decis să-l urmez începând cu această vară există o temelie puternică, o muncă titanică de zece ani, în care m-am pregătit intens pentru viață și care, cu siguranță, mă va face să reprezint cu cinste peste hotare familia mea, țara mea. Aş dori să precizez că mă simt extrem de norocoasă pentru oportunităţile pe care viaţa mi le-a oferit până acum, părinţii mei deosebiţi, cadre didactice universitare, bunicii și mentorul meu, ocupând un rol central în viaţa mea, ei ghidându-mi paşii şi sprijinindu-mă în toate demersurile mele(...)De mică, încă din clasa a V-a, am fost atrasă de activităţile şcolare, dar şi de cele extraşcolare. Astfel am început să scriu cărţi, să creez jocuri, să particip la simpozioane, să organizez diverse activităţi, să lucrez în cadrul a numeroase proiecte, să fac voluntariat. Simţeam că multe dintre activităţile pe care le făceam în diversele domenii – ecologie, astronomie, matematică, mentorat etc, nu se popularizează la nivelul elevilor atât de mult precum mi-aş fi dorit. Am început să colaborez cu diverse persoane care lucrează în alte sisteme de învăţământ din lume, să studiez diverse programe şcolare din străinătate şi eram surprinsă mereu în mod plăcut cum se abordează disciplinele şi activităţile în şcolile din străinătate printr-o abordare orientată pe aplicaţii practice, experimente, joc etc. O astfel de atitudine am început să abordez în toată activitatea mea ce a urmat de-a lungul timpului. Am decis în clasa a VIII-a să dau admitere în străinătate, deoarece simţeam nevoia de a părăsi sistemul de învăţământ românesc cu zeci de materii, unele inutile, cu programe şcolare şi metode de predare învechite, cu dezvoltarea competiţiei între elevi de dragul mai mult a profesorilor, părinţilor, fără să se ţină cont de dorinţele reale ale elevilor.

    RăspundețiȘtergere
  73. CONTINUARE
    Astfel, în urma admiterii din martie 2013, am câştigat prin concurs un loc la Fettes College, Edinburgh, Regatul Marii Britanii, la ambele probe de concurs, matematică în limba engleză şi engleză, obţinând calificativul ”Excelent”. În ciuda acestei frumoase reuşite, părinţii mei au decis că încă nu este momentul de a părăsi ţara, deoarece eram prea mică, de abia împlinisem 14 ani. Aşa că, au urmat examenele de evaluare naţională unde cu media generală de admitere la liceu de 9,95 puteam să optez spre ce profil sau colegiu doream. Am decis să mă înscriu la cel mai renumit colegiu din judeţ din punct de vedere al performanţelor, adică la Colegiul Naţional Emanuil Gojdu din Oradea, mai precis, la specializarea matematică informatică-intensiv informatică. În multe zile din clasele IX-X am regretat faptul că nu am plecat să studiez în străinătate din clasa a IX-a. Deşi cu rezultate excelente la învăţătură (pe prima poziţie în clasă), în cadrul diverselor proiecte, concursuri, activităţi, am realizat şi în anii de liceu aceleaşi lucruri pe care le cunoşteam deja: o încărcătură de materii (17-18 materii/an şcolar), fără ca programele să fie revizuite, în conformitate cu realităţile şi necesităţile zilelor noastre, o sumedenie de pretenţii la toate materiile, profesorii neţinând cont că, de fapt, eu, colegii mei, alesesem calea unei specializări reale. Terminam uneori de învăţat şi de făcut teme la miezul nopţii, simţind că irosesc timpul pe care l-aş fi putut acorda materiilor care cu adevărat le consideram relevante pentru viitoarea mea carieră. Astfel, în decursul clasei a X-a, văzând în continuare că sistemul nostru de învăţământ nu mă mulţumeşte, văzând că părerile, soluţiile oferite în multiplele discursuri de către personalităţi în domeniul educaţiei, ca de exemplu acad. Solomon Marcus, contează nesemnificativ de puţin, că dânşii vorbesc în van, fără ca nimeni să acţioneze constructiv, am decis că trebuie să părăsesc ţara, deoarece rămânând să studiez în continuare în România, ar însemna să şterg cu buretele doi ani din viaţa mea. Căutând mai multe oferte de studiu în Finlanda, Danemarca, Suedia, Anglia, în calitate de voluntar în cadrul Global Confederation of Romanian Students, am aflat despre o ofertă care mi s-a părut extraordinară cu privire la un program de International Baccalaureate (IB) la Struer Statsgymasium din Danemarca. Îmi doream enorm de mult să studiez un astfel de program recunoscut internaţional, cu o programă unică la nivel mondial. Ştiam de acest program că se desfăşoară, de exemplu, în Anglia cu taxe extrem de mari, de neatins unei familii de profesori din România şi, când am văzut că Danemarca sprijină financiar atât de mult acest program de IB, aşa încât costurile de cazare în campus modern cu Full – boarding sunt cuprinse între 300-400 euro lunar în funcţie de veniturile părinţilor, nu am mai stat pe gânduri. Am adunat informaţii, am aplicat conform cerinţelor (scrisoare de intenţie, CV, foaie matricolă), am reuşit, am fost la o discuţie tip interviu cu directorul IB şi am vizitat şcoala, campusul. Din prima, mi-am dat seama că am intrat într-o altă lume, care cu siguranţă-mi va schimba stilul de viaţă, concepţiile, modul de gândire şi mă va ajuta în demersurile mele viitoare privind cariera. Doresc să fac precizarea că nu este vorba despre sistemul de învăţământ danez, ci despre IB, pregătire pentru un bacalaureat recunoscut internaţional, care funcţionează după aceleaşi programe şcolare în toate părţile lumii. Programul de IB este structurat pe trei ani, eu fiind admisă direct în anul doi. Structura curriculum-ului este formată din 6 grupe de materii din arii diferite de studiu după cum urmează:

    RăspundețiȘtergere
  74. CONTINUARE
    1. Studies in Language and Literature
    2. Language Acquisition
    3. Individuals and Societies
    4. Sciences
    5. Mathematics
    6. The Arts
    Elevii trebuie să aleagă o materie din fiecare grupă din primele 5. Opţiunea 6 este fie o artă (din grupa 6) sau o a doua materie din primele 5 grupe. De asemenea, materiile sunt disponibile la nivel inalt (High LevelHL) sau nivel standard (Standard Level- SL). Cel puţin 3 şi nu mai mult de 4 materii pot fi studiate la nivel înalt, în timp ce restul vor fi studiate la nivel standard. Astfel, ţinând cont de aceste cerinţe, în urma reuşitei la acest program, eu am ales să studiez: Engleză (HL), Spaniolă (SL), Business & Management (HL), Matematică (HL), Fizică (HL) şi Psihologie (SL), deci 6 materii şi nu 18 câte am avut în România. Am ales să studiez aceste materii, deoarece alături de aparatul informatic pe care-l deţin extrem de avansat pot să accesez ceea ce mă interesează pe viitor mai uşor, studiind doar ceea ce mă interesează: un profil de Business IT sau Computer Science la facultate.
    Doresc să fac precizarea că, în prezent, în România la profilul matematică informatică -intensiv informatică pe care tocmai l-am urmat în primii doi ani de liceu, am avut 32 ore/săptămână distribuite pe 18 materii. În cadrul IB voi avea 26 ore/ săptămână distribuite pe cele 6 materii; din toate aceste 6 materii voi da examene de bacalaureat, la limbile străine având şi probe orale; pe lângă acestea, programa mai cuprinde:
    • 150 de ore de voluntariat pe an şcolar care se vor finaliza cu realizarea unui eseu în cadrul CAS (Creativity, Action, Service);
    • proba de Estended Essay – care solicită elevilor să se angajeze într-o cercetare independentă asupra unei materii studiate la clasă;
    • Theory of Knowledge (TOK) – care dezvoltă o abordare coerentă asupra învăţării. În cadrul acestui curs de gândire critică, elevii vor învăţa cum să-si adânceasca înţelegerea (disciplină obligatorie de 2 ore/săptămână, pe lângă cele 6 materii alese).
    Personal, consider că există cel puţin câteva avantaje ale faptului că am ales să plec din ţară alegând, în ciuda dorului faţă de părinţi, prieteni, să studiez programa IB, după cum urmează:
    • Faptul că voi studia în limba engleză mă va determina să stăpânesc extraordinar de bine vocabularul ştiinţific şi nu numai, fiindu-mi mai uşor de abordat studiile unei facultăţi în străinătate pe viitor;
    • Înţelegerea culturilor diferite prin prisma colegilor mei internaţionali din diversele colţuri ale lumii, dar şi a celor două limbi ce le voi studia; •
    Atingerea ţintei dezvoltării laturii competiţionale cu mine însămi şi nu în raport cu ceilalţi;

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vrea sa publicati pe FB toate acestea sa dam si noi un share.Multumesc!

      Ștergere
    2. Multumesc! Aici este linkul...
      https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=126753661051299&id=100011499970863

      Ștergere
    3. Numele de familie e Lorelei sau Lorelei? :-)

      Ștergere
  75. CONTINUARE
    • Studierea unui număr restrâns de materii la alegere din 6 arii curriculare, dar în format intensiv, mă va ajuta pentru accesarea cu mai multă uşurinţă a unei facultăţi în domeniul pe care-mi doresc să-l urmez;
    • Recunoaşterea diplomei IB la universităţile de prestigiu din întreaga lume, precum şi echivalarea diplomei IB de către Autoritatea Națională de recunoaștere și echivalare a diplomelor din România;
    • Programa simt că mă va forma de aşa manieră încât să pot participa eficient la o societate care evoluează rapid, prin faptul că mă va ajuta să mă dezvolt fizic, emoţional, etic, intelectual, să-mi dezvolt abilităţi şi o atitudine pozitivă asupra învăţării, să lucrez în echipă, să mă dezvolt personal şi intrapersonal, să realizez conexiuni între disciplinele tradiţionale;
    • Depărtarea de casă, de părinţi mă va ajuta să mă pregătesc pentru viaţă, de la gestionarea contului, la ordonarea programului, a camerei; faptul că fiecare elev stă singur într-o cameră, că i se oferă toate facilităţile de a studia în clase moderne, cu grupe cuprinse între 10 şi 20 de elevi, că i se oferă toate facilităţile de a experimenta în laboratoare cu dotări extraordinare, că beneficiază de un program de cantină cu meniu acreditat bio, că are acces gratuit la xerox, imprimantă, sală de sport, etc, consider că sunt alte avantaje pe care am avut prilejul de a le vedea personal şi, începând cu acest nou an şcolar, de a beneficia personal de ele. Recunosc, pe final, că ceea ce mă caracterizează cel mai mult la acest moment este curajul, curajul de a pleca.... şi puterea tinereţii mele; nu mulți elevi ar lua decizia mea...e ușor să fi învățat cu un anume stil...; pe mine mă vor aștepta noi provocări...un nou stil de viață cu care va trebui să mă obișnuiesc...m-am obișnuit cu rutina zilnică,totul la şcoală mergea parcă din inerţie, dar simt și-mi doresc să fac altceva mai constructiv pentru mine..., de aceea am decis să urmez un nou drum în călătoria mea prin viaţă. Cât despre liniştea, frumuseţea oraşului Struer de la malul mării unde-mi voi petrece următorii doi ani din viaţă...nu am cuvinte...ca-n poveste! În concluzie, am finalizat cele 10 clase obligatorii în România, iar din 12 august 2015 voi porni către o altă lume în care simt că orizonturile mă cheamă; sunt convinsă că am făcut o alegere potrivită pentru cariera mea şi nu voi regreta niciodată decizia luată. Ioana Dziţac, august 2015”

    RăspundețiȘtergere
  76. CONTINUARE
    Am considerat necesară această digresiune deoarece povestea Ioanei este, din nefericire, povestea unui număr impresionant de tineri români extrem de valoroși, pe care alegem să-i exilăm, în timp ce profesori români, de asemenea valoroși, sunt obligați să lucreze la clasă după o programă neadecvată, stufoasă, inutilă și chiar dăunătoare personalităților tinere aflate în formare.
    În ceea ce mă privește, măi dragă profesore, vă rog să observați că afirmațiile mele se bazează exclusiv pe experiența mea profesională și nu pe povești din cărți de ficțiune, fără substrat real. Vă rog, de asemenea să luați la cunoștință, măi dragă profesore, că mediul privat este construit cu eforturi considerabile și cu multă răbdare, de oameni ca tânărul din Constanța: inteligenți, creativi, cu spirit de inițiativă, oameni care sunt dispuși să își riște economiile și să faca credite în bănci pentru a-și putea construi o afecere. Aceste afaceri ale OAMENILOR DE AFACERI și nu ale „afaceriștilor” (cum am citit în unele răspunsuri date de neaveniți, tânărului din Constanța, pe contul lui de Facebook), funcționează pentru că acel cineva care este ANTREPRENORUL, muncește enorm, o viață întreagă, sacrificându-și viața de familie, nopțile, zilele de sărbătoare și uneori chiar sănătatea, pentru ca cei ca dumneavoastră, măi dragă profesore, să primiți un salariu lunar și să aveți ce pune pe masă. V-ați gândit vreun moment, cu mintea dumneavoastră îngustă, că acest tânăr pe care îl blamați, s-ar putea să fie într-o zi angajatorul dumneavoastră, dacă vă pierdeți locul de muncă?
    Sunt profund revoltată de mesajul dumneavoastră care mă vizează în mod direct și pe mine, nu numai pe domnul Andrei Burghelia. Lovește în credința mea profundă că antreprenorii și managerii construiesc lumea în care trăim. Ei sunt vizionarii modești, care își trăiesc viața în anonimat, muncind enorm uneori zi și noapte, pentru ca sistemul public al societăților să funcționeze. Avem nevoie de antreprenori, măi dragă profesore, pentru că ei ajută financiar pe oamenii de știință, pe medici, pe profesori, pe funcționarii publici etc. să se concentreze strict asupra muncii lor, deosebit de importante pentru dezvoltarea societății. Nu puteți spune că habar nu am ce vorbesc. Eu sunt un manager de companie cu formație de profesor de Limba română. Spre disperarea dumneavoastră, oricât ați căuta, nu veți putea argumente valide care să mă pună la colț, așa cum ați încercat cu tânărul din Constanța, pe care l-ați considerat lipsit de apărare. Aflați, măi dragă profesore, că acest tânăr are susținerea mea totală. Îl felicit pentru decizia pe care a luat-o, de a posta un asemenea mesaj în spațiul publlic, îl felicit pentru atitudine, pentru sinceritate, claritate și mai ales pentru fermitatea și politețea tonului. Acest om este în primul rând un român adevărat care, în ciuda rebuturilor comunismului (printre care vă numărați cu onor și dumneavoastră), ce fac tot posibilul să extermine și ultima urmă de creativitate și inovație care a mai rămas în țara asta, a decis că trebuie să rămână în România, pentru a face o schimbare pe care oameni ca mine (și cunt convinsă că există destui) o așteaptă cu disperare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. indraznesc sa va spun ca nu aveti decat sa alegeti sa va inconjurati de astfel de "romani adevarati" si am siguranta ca daca ei nu isi schimba viziunea, veti ajunge sa plangeti din pricina lor si nu a "rebuturilor comuniste" - "printre care vă numărați cu onor și dumneavoastră" - si cum aleg sa fiu vazuta si eu, din pricina subscrierii fara rezerve la argumentarea colegului Radu Iliescu.
      si eu am habar despre ce vorbesc!
      orice am ales sa fac am facut cu implicare totala: elevii mei au putut simti sprijinul neconditionat, afectiunea si disperarea mea in incercarea de a-i trezi din suficienta, din inchiderea voluntara a orizonturilor.
      am daruit TOTUL intr-atat incat ajunsesem la 45 de ani sa fiu doar o cochilie golita de continut, simteam ca viata mea a ajuns la final si ca mi-a ramas doar sa astept sfarsitul de vreme ce satisfactii din meserie nu primeam, copilul si mama nu-i mai puteam ajuta deoarece salariul abia imi ajungea sa fac naveta si ajunsesem sa am credit la banca de 1000 de euro, toti investiti in viitorul fiului meu (carnet de sofer, Cambridge Advanced, tratamente la dentist, absolvirea colegiului, banchetul, admiterea la facultate) pe care nu vedeam cum il pot acoperi.
      Dumnezeu a facut o minune si mi-a demonstrat ca nu sunt deloc un "rebut comunist", ba dimpotriva, sunt atat de apreciata pt ceea ce fac acum, in Germania, unde sunt de 3 ani deja, incat ei nici nu se gandesc sa imi mai dea drumul vreodata, desi trebuie sa se descurce cu mine in engleza.
      concluzie: respectul meu, domnule profesor, aveti dreptate, niciodata nu s-a putut evolua facand rabat la calitate!
      iar daca a fi rebel si revoltat a devenit o calitate, regret sa o spun, este doar un alt motiv in lunga lista de motive care ma impiedica sa visez macar ca as putea reveni acasa.

      Ștergere
  77. CONTINUARE
    Sper ca fiica mea care, din fericire, învață la o școală internațională privată din România, în limba engleză, după programa Cambridge (nu după programa din învățământul de stat), reușind să o feresc la timp de tarele comunismului adânc înrădăcinate în structura curriculara din sistemul public, să dobândească în timp un mod de gândire similar cu cel al domnului Andrei Burghelia. Acest model atitudinal asigură pepiniera liderilor de succes, a câștigătorilor de care țara noastră are atât de multă nevoie. Mi-aș dori ca fiica mea să gândească aplicat, să își păstreze nealterată sensibilitatea, să își dezvolte gandirea critică, spiritul inovativ și mai ales capacitatea de rezolvare de probleme. Mi-aș dori să învețe să se cunoască, dar să rămână un spirit liber și să viseze cât mai mult, pentru că visele adolescenței și ale tinereții conduc la obiectivele maturității. Dacă nu permitem tinerilor să își exprime ideile și nu îi sprijinim în demersurile lor temerare de a schimba lumea, cum putem să le cerem atunci când vor deveni adulți, să fie niște angajați model care să aducă plusvaloare societății? Eu sunt fericită că am avut resursele necesare pentru a o înscrie pe fiica mea la o asemenea școală și mi-aș dori ca și copiii din sistemul public să beneficieze de un asemenea tip de educație. De ani de zile studiez intens programele educaționale (naționale și alternative) performante din Marea Britanie, Finlanda, Onlanda, Germania etc., unde legatura dintre școală și piața forței de muncă este foarte strânsă. Constat cu bucurie și cu speranță că multe dintre modelele educaționale de succes (Cambridge, Montessori, Waldorf etc.) sunt deja bine reprezentate și la noi în țară, în mediul privat. Mereu m-am gîndit de ce refuzăm, noi, românii, să copiem pur și simplu un asemenea model, în loc să încercăm la nesfârșit „să inventăm apa caldă”, cu efecte negative teribile pe termen lung.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Modelul Waldorf mi-a placut mult, eu i-am vazut potentialul, problema a fost ca nu avea finalitate, adica sa mergi pe acea filiera pana la final, colegiul si institutul erau doar la Bucuresti. prin urmare parintii au fost nemultumiti cand elevii Waldorf au trebuit sa promoveze in clasa a 9-a in sistemul traditional, aparent nu se descurcau suficient de bine. in Germania nu toti elevii trebuie sa urmeze colegiu si facultate, aici e la mare pret traditia familiala, cei ce stiu sa traga lumanari in ceara, sa prelucreze lemnul, sa ingrijeasca albine, sa cante, sa picteze, sa pregateasca paine dupa retete originale, sa cante la flaut, la armoniu... sunt incurajati si recompensati material de comunitate. nu exista sapatamana sa nu fie o zi speciala: a uneltelor, a sparanghelului, a ciocolatei, a chiftelutelor, a trandafirilor, a papadiei, a gradinilor, se creaza produse ce pot fi degustate... se organizeaza festivaluri, carnavaluri, campionate de jocuri de echipa (alearga o bila pe care o arunca pe marginea carosabilului), piata de vechituri regionale. se petrece cu familia extinsa, cu prietenii un anume timp precum un ritual.

      Ștergere
  78. Aceste programe au în comun câteva aspecte care nu se regăsesc în programa românească:
    - Programa este aerisită și foarte aplicată (in cei patru ani de liceu - IGCSE și AL - elevii isi pot alege parcursul academic si dau in jur de 10 examene Cambridge la materiile care îi interesează pentru cariera lor viitoare)
    - Manualele sunt colorate, atractive și pline de imagini sugestive (la finalul lecțiilor de istorie, rezumatul lecției este prezentat sub forma unor benzi desenate cu texte aferente);
    - Predarea este exclusiv interactivă (Elevii sunt încurajați să pună cât mai multe întrebări, sunt încurajați să greșească și să găsească împreună cu colegii soluții pentru a corecta greșelile);
    - La fiecare materie au un proiect pe saptămână, unde elevii sunt încurajați să lucreze în echipă și să își asume pe rând rolul de lider (manager);
    - Clasele nu au mai mult de 10-15 elevi iar băncile sunt așezate în cerc pentru a stimula discuțiile libere și diferendele de opinie, obiectivul principal fiind dezvoltarea gândirii critice a elevilor;
    - Profesorul nu stă la catedră (nici nu există catedră), ci se află mereu între elevi;
    - Copiii se adresează profesorilor cu apelativul Miss/Mister, urmat de prenume;
    - Profesorii sunt calzi, prietenoși, apropiați și le spun elevilor pe numele mic;
    - Școala organizează tot felul de proiecte interesante în care îi antrenează pe elevi, pentru a învăța să lucreze în echipă;
    - Elevii sunt mereu la curent cu informațiile reale, actualizate (temele lor conțin subiecte de genul: efectele drogurilor asupra sănătății, simptomele afecțiunii cauzate de Ebola, efectele încălzirii globale etc.);
    - Elevii nu au voie să alerge, în pauze, pe holuri sau în curtea școlii și să vorbească cu voce tare (sunt încurajate discuțiile bazate pe raționament iar elevii sunt ajutați de consilier să își rezolve singuri problemele, atunci când au conflicte);
    - Școala are un departament de consiliere psihologică și de consiliere în carieră foarte bine dezvoltat. (Fiicei mele i s-au testat la admitere coeficientul de inteligență si abilitățile de învățare. A aflat de la consilier că are o memorie vizuală și kinestezică foarte bune iar memoria auditivă mai trebuie stimulată. Urmarea a fost conceperea de către consilier a unui plan de metode care să o ajute să învețe mai ușor, folosindu-și punctele forte. Timp de un an a fost ghidată pas cu pas în procesul de învățare a conținuturilor. Acum nu mai are deloc probleme: știe să facă singură scheme, desene, grafice, folosește cartonașe colorate la limbile străine, pentru a putea înțelege și memora mai ușor conținuturile de învățat.);
    - Educatia financiară este una dintre cele mai importante materii ale programeu școlare;
    - Școala are un cod de ținută și conduită foarte stricte, pe care toată lumea le respectă, de la elevi, la profesori (uniformă, pantofi negri, cămași albe, cravate, fuste până deasupra genunchiului, coafuri decente, sunt interzise fardurile, oja, tatuajele etc.);
    - În școală e mereu o atmosferă plăcută (nu există sonerie, profesorii sunt atenți când se termină ora);
    - Clasele sunt foarte luminoase, aerisite iar pereții sunt colorați, plini de poze si foarte atractivi;
    - Majoritatea temelor se realizează de către copii în format digital (se înscriu încă de mici la cursurile ECDL și învață foarte devreme să utilizeze softurile de editare și de baze de date);
    - Elevii sunt încurajați să facă multă documentare pe Internet și să își dezvolte deprinderile autodidacte etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. din toate ideile desfasurate in acest comentariu, singurul detaliu strain sistemului de invatamant traditional romanesc este acesta: "Clasele nu au mai mult de 10-15 elevi".
      am precizat deja ca incepand cam cu 2005, numarul de elevi impus pt o clasa este de MINIM 30, lucru ce nu a lasat nici o sansa redresarii si evolutiei catre normalitate.
      toate celelalte detalii sunt cunoscute si aplicate de toti, cel putin suplinitorii, dar chiar si titularii siguri pe scaunele lor au auzit de ele din pricina programului impus de inspectii interdisciplinare, formal, e adevarat, dar chiar si numai realizarea bibliorafturilor de dosare pline de planificari, lucrari realizate de elevi, precese verbale, dari de seama, lucrari de verificare, teze si cate si mai cate hartii pe care, in general, si le fac singuri - unii titulari tot mai apeleaza sa le faca suplinitorii treaba...
      ce am observat legat de punctul acesta:
      "Elevii sunt încurajați să facă multă documentare pe Internet și să își dezvolte deprinderile autodidacte etc."
      este incapacitatea elevilor de simulare mentala a fenomenelor discutate ce trebuie intelese si insusite, precum si a urmarilor deciziilor pe care le iau (de ex. eleva de cls. a 10-a, protejata de un zid de elevi intre profesor si catedra, a incercat sa isi motiveze absente si fiind prinsa, pana la discutarea cazului in consiliul profesoral, face apel la mila profesorului invocand faptul ca va fi aspru pedepsita de catre tata; intrebata fiind de ce nu s-a gandit la asta inainte de a incerca, a raspuns cu inocenta ca nu i-a dat prin minte c-ar fi posibil si sa fie prinsa).
      un alt aspect sesizat de mine - predand o multitudine de specialitati tehnice, am preferat sa tin cat de multe ore a fost posibil in laboratorul de informatica, din pricina incapacitatii sus-mentionate a elevilor, ca trasatura generala a generatiilor de elevi ce s-au succedat in cei 15 ani de experienta didactica personala - a fost si incapacitatea elevilor ca, din informatiile furnizate despre subiectul cercetat, sa formuleze intrebari corecte pt a gasi materiale pe care sa le poata folosi in realizarea de referate: Doamna, eu nu gasesc NIMIC despre mecanismul asta!...
      ori pe internet, referitor la orice subiect doriti, sunt sute de pagini de informatii, doar sa alegi ceea ce ti se pare relevant intr-o prezentare cat mai apropiata de standardele tale.
      sa nu mai zic ca parea greu pt majoritatea dintre ei fie si un copy-paste, sa nu mai vorbim de o reformulare care sa sugereze macar prelucrarea materialului, ce sa mai zicem de intelegerea lui?!...

      Ștergere
  79. CONTINUARE
    Cel mai important aspect la acest model de școală, care ar trebui preluat și de sistemul public unde, cu onor, activați și dumneavoastră, este faptul că profesorii sunt evaluați anual după criterii de performanță stabilite de sistemul Cambridge. Niciun profesor din școală nu este numit „pe viață”, ca în sistemul de stat iar competiția este acerbă. O persoană ca dumneavoastră, profesore, ar fi probabil acceptată cu rezerve într-o asemenea instituție de învățământ, unde elevii sunt tratați cu respect de către profesori iar potențialul tinerilor este valorificat la maximum. Profesorii nu îi tratează pe elevi cu dispreț și aroganță (așa cum vă permiteți dumneavoastră să îl tratați pe domnul Andrei Burghelia, fără niciun drept), pentru că ar fi dați afară din școală a doua zi. Din nefericire, mulți elevi sunt efectiv abuzați psihic în sistemul de stat de profesori ca dumneavoastră, pentru că directorii permit acest lucru iar tarele unor asemenea tratamente rămân întipărite în mintea și în sufletul lor, pentru totdeauna.

    Vă rog să luați la cunoștință pe această cale, măi dragă profesore, că oamenii ca mine (și sper să fie cât mai mulți) nu vor permite oamenilor ca dumneavostră să murdărească conștiințele tinerilor din România, cu clișee comuniste imbecile de genul (permiteți-mi să vă citez, stimabile): „memoria este ca un mușchi, se antrenează cu memorarea de informații”, „anumite lecții sunt ca niște gantere...lucrează mușchii cu care cândva vei mânui furculița și cuțitul”, „cum ai putea privi critic...aruncarea mingii de oină”, „bombardamentul de imagini ...amenință capacitatea elevilor de a lucra cu ideile”, „te forțăm să înveți formule matematice complicate, ca să îți arătăm că rigoarea poate coexista superb cu intuiția”, „nu școlii trebuie să i se reproșeze malnutriția severă de care suferă 50% dintre copiii României”, „nu-i poți cere școlii să-ți furnizeze exact cunoștințele și deprinderile de care vei avea tu nevoie la angajare”, „rostul școlii (nu) e acela de a prepara oameni pentru mașina de tocat oameni numită piața muncii”, „școala (nu are) rolul de anticameră a serviciilor de resurse umane de la noi și de aiurea” etc. Conform concepțiilor dumneavoastră despre rolul educației în societate, școala pregătește tinerii pentru ȘOMAJ, nu pentru PIAȚA MUNCII. Oare ce ar trebui să învățăm noi toți dintr-un asemenea mesaj adresat tinerei generații?
    Replica mea s-a născut din dorința de a atrage atenția celor care au un punct de vedere similar cu al profesorului Radu Iliescu, asupra faptului că o asemenea gândire conduce în mod cert către eșecul unei societăți democrate. Tinerii României merită să rămână în țara unde s-au născut iar noi, adulții României, avem obligația morală să îi primim cu brațele deschise și să le asigurăm toate condițiile pentru a reuși aici, împreună cu noi, să transformăm România într-o societate guvernată de adevăratele valori: bunul simț, sinceritatea, corectitudinea, respectul reciproc și solidaritatea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ideea asta mi-a placut teribil:
      "Elevii nu au voie să alerge, în pauze, pe holuri sau în curtea școlii și să vorbească cu voce tare (sunt încurajate discuțiile bazate pe raționament iar elevii sunt ajutați de consilier să își rezolve singuri problemele, atunci când au conflicte);"
      incearca si in Romania sa impiedici multimea de copii hiperactivi sau cu sindrom ADHD sa faca ce doresc, sa vedem cum ramai profesor.
      intrebare care ar explica ceea ce nu explica neaparat existenta manualelor frumos colorate, cu multe poze si invatarea interactiva: cam cat il costa pe parinte un an de scolarizare?
      ne e clar tuturor ca daca parintii romani ar trebui sa plateasca la nivelul acela, probabil progeniturile lor n-ar indrazni sa spuna profesorului ca pt salariul de 250 euro pe care il primeste, el, elevul, nici macar nu s-ar da jos din pat.
      iar daca parintele nu plateste taxa de scolarizare, poate ar trebui sa precizati cam ce salariu are un profesor, ca sa stie colegii care isi organizeaza orele cu materiale cumparate din resurse proprii (hartie, copii xerox, folii de retroproiector, laptop...), in detrimentul achizitionarii necesarului de hrana, haine si incaltaminte, cum se practica in Romania.

      Ștergere
  80. Cred ca dumneavoastra, domnule profesor, ati trecut ca gasca prin apa la materiile care reprezinta stiintele exacte in scoala. De fapt, la momentul de fata, dumneavoastra cititi ce va place, nu cred ca va fortati niciodata sa intelegeti ceva ce va depaseste sfera de preocupari. Traind doar in zona umanista, si chiar si in aceea in mod extrem de selectiv, nu pricepeti ce se spune in cealalata parte de lume. Doamna profesoara de biologie a punctat excelent mai sus, iar doamna antreprenoare, la origine profesoara de limba romana, v-a expus detaliat felul in care dansa vede lucrurile, din perspectiva mai noua de om de afaceri. Oamenii care au criticat punctul dumneavoastra de vedere au facut-o prin prisma propriei lor experiente, pe care nu o puteti nega. Nu aveti habar de ea si imi pare ca nici nu vreti sa aveti. Ii multumiti mai sus cuiva care gandeste exact ca dumneavoastra, de la ceilalti nu vreti sa invatati nimic. Si culmea este ca antreprenorul sau profesorul de stiinte exacte sau inginerul sau medicul merg la teatru sau la Ateneu sau la o lansare de carte, se bucura de o poezie, de un tablou, de un cd. Ei ies din lumea lor profesionala in timpul liber si citesc literatura, istorie, religie, unii chiar scriu si publica in acest sens, chit ca nu face obiectul profesiei lor de baza. Dumneavoastra, insa, cred ca nu puteti parasi acea bucatica de lume in care va place sa traiti si din care transmiteti mesaje despre educatie la modul cel mai general. Daca nu va aplecati cu atentie asupra mesajelor critice de mai sus nu veti progresa, dumneavoastra personal; va veti continua existenta liniara, nu veti fi facut dumneavoastra insiva nimic din ceea ce ii sfatuiti pe altii sa faca.

    Astazi a trecut in nefiinta dl profesor Solomon Marcus, odihneasca-se in pace! Rupeti-va putin din timpul dumneavoastra si cititi aceste ganduri ale dansului: http://www.tribunainvatamantului.ro/despre-educatie-si-nu-numai-cu-solomon-marcus/ Un om care a trait poate mai mult decat dublul duratei dumneavoastra de viata, dl Iliescu, dar atat de tanar in gandire, atat de suplu si de spumos. Chapeau bas!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cata aroganta!...
      se simte gustul de fiere al cuiva care numai suplu si spumos nu da dovada ca este. pacat!
      daca ati fi profesor ati avea mari probleme odata ce ati decide sa ii lasati sa paraseasca "bucatica de lume" ce se vrea spatiul protejat in care se presupune ca elevii sa fie preocupati de acumularea de informatii, protectie la care profesorii contribuie activ.
      numai in Romania se poarta ca un om sa faca treaba a 4-5 altii, dar sa fie recompensat ca pt unul si inca mult sub nivelul la care sunt recompensati omologii lui occidentali!
      cate pretentii fara a oferi la schimb Nimic!
      trist se intrevede destinul viitorului patriei, devenita colonie cu participarea pasiva a generatiilor ce se succed, din ce in ce mai anoste, mai agramate, mai suficiente, afisand o falsa revolta pe cat de inutila, pe atat de neproductiva.

      Ștergere
    2. Nu cred ca ati inteles corect mesajul meu de mai sus, care a fost o reactie la aroganta autosuficientei postarii dlui profesor Iliescu. Nu cred ca ati prins nici sensul expresiei "bucatica de lume". Tanar, suplu si spumos in gandire era dl Marcus, n-am pretins ca as fi eu, as vrea! Nu stiu, ati scris la nervi, nu ati citit decat 4 din 9 cuvinte pe care le-am scris, nu imi explic... In fine, nu conteaza. Eu nu am blog pe care sa dau elevilor lectii despre ce e important sa inveti in viata, nici nu as avea timp sa ma ocup de un blog si nici nu as crede ca sunt persoana potrivita. La cei 47 de ani ai mei eu inca invat, pentru ca lucrez in cercetare si nu am cum sa ma culc pe laurii "cunostintelor acumulate", pentru care nu m-ar felicita nimeni. Eu trebuie sa ma mentin la zi in ceea ce fac, citesc nu "ca sa acumulez", ci ca sa aplic, sa dezvolt, sa aduc ceva nou in domeniul meu. In plus, viata m-a aruncat la doctorat intr-o tara a carei limba nu o invatasem in scoala si pe care a trebuit sa o invat cu un hei-rup pe care nu vi-l puteti imagina. Atunci cand iesi din Romania si vrei sa fii la zi intr-o alta tara, cu alta cultura cu totul - Germania in cazul meu - "cunostintele dobandite" nu servesc la nimic. Trebuie sa te reinventezi, sa te adaptezi din mers. Sigur ca mi-ar fi fost mai moale ca profesor de fizica in Bucuresti, imi luam gradele, faceam niste meditatii, nu as fi fost provocat sa invat nimic nou. Limbile straine, pentru cineva care circula mult, nu se invata institutionalizat, la vreo scoala sau facultate, ele sunt başca! Iar eu m-am si intors in tara dupa doctorat, traiesc aici in Romania si nu pot sa nu compar zi de zi. Fiere nu am, ceva revolta am simtit cand aveam copiii in clasele mici la scoala. Am constatat ca majoritatea celorlalti parinti se complac in a plati meditatii copiilor pentru a "acumula niste cunostinte" care - nu stiu daca sunt constienti - nu prea le vor folosi. Doar isi vor fi luat niste diplome. Fiul meu cel mic e in clasa a X-a, nu ma va mai interesa nimic despre educatia din Romania dupa ce va pleca si el. Iar ceea ce am stiut ca le va fi necesar copiilor mei i-am invatat chiar eu, le-am fost meditator universal, pentru ca nu mi-e teama sa invat ceva nou. Problemele scolii romanesti nu ma mai pot revolta, in curand nu ma vor mai interesa deloc. Pe copiii mei i-am incurajat sa gandeasca singuri, sa nu se multumeasca deloc cu "acumularea de cunostinte", sa caute explicatii, sa isi puna intrebari. Cu exceptia catorva profesori care inteleg si incearca sa indrepte ei insisi ceea ce e stramb in jurul lor (precum dna profesoara de biologie de mai sus), nu vad nimic despre care sa merite sa vorbim. Mi-am dat si eu seama ca revolta e neproductiva, am facut eu ceea ce scoala romaneasca nu face, strict pentru copiii mei, si atat. "Omologi occidentali" de-ai dumneavoastra ati cunoscut? O cunostinta, care preda matematica la o scoala din Germania, a luat o nota mai mica decat se astepta la un definitivat de-al lor, dupa ce a fost monitorizata timp de un an de zile aproape saptamanal - nu doar 4 ore stiute dinainte ca aici -, iar nota nu a fost maxima pentru ca ea le-a cerut prea mult elevilor, mai mult decat era capacitatea lor de a intelege (inspectorii, venind atat de des la clasa, au vazut care sunt posibilitatile copiilor). In Occident nu se apreciaza ce e mult si fara rost si prost!!! Foarte utilele "acumulari de cunostinte", pe care copiii nu stiu sa le coreleze cu nimic, nu stiu sa le lege, nu stiu sa le dezvolte. Mintea unui adevarat enciclopedist - cum a fost profesorul Solomon Marcus - e un "castel", nu o "lista". Si nu va mai enervati!

      Ștergere
    3. NU sunt nervoasa, stiu sa-mi controlez simtirile. dar da, sunt profund dezamagita: si eu sunt in Germania de 3 ani deja si nu vad vreo sansa sa revin, sa-mi odihnesc oasele in patul de acasa. si am lucrat ca profesor numai 15 ani, in Romania, la colegii tehnice: vreo 3 ani la silvicultura, vreo 5 la constructii si alti 5 la energetic... iar fiul meu, e drept, a terminat mate-fizica intensiv la un renumit colegiu.
      ce vreau sa evidentiez e ca mi-am privit elevii, pe toti, ca pe copilul meu. si desi an de an doar suplinitor, mi-am sustinut gradele, asa ca am descoperit repede ce poti face la inspectii cu elevii. in prag de definitivat am facut greseala sa vreau sa arat cat de multe lucruri imi pot invata elevii. pe urma m-am pliat pe cruda realitate, m-am marginit sa le repet cateva lucruri importante in zeci de feluri, doar-doar si le vor aminti cand vor avea nevoie.
      am reusit sa trimit vreo 3 elevi in 3 ani diferiti pana la concursul de meserii pe tara, dar acolo, bine ca nu am fost cu ei - nu era de nasul unui suplinitor o asemenea vacanta de lucru - cred ca m-as fi simtit rusinata de rezultatele lor, care oricum erau aranjate. important e ca au vazut o mica lume altfel decat cea din propria casa si din propriul oras, ca si-au facut prieteni noi si ca s-au simtit bine. nu ca mi-ar fi stricat niste satisfactii din partea lor la acel nivel, pana si numele imi aparea ca detaliu neinteresant in hartiile plimbate intre scoala si inspectorat.
      cui ii acordati dvs. calificativele de tanar in gandire, suplu si spumos mi-a fost foarte clar.
      ma vad nevoita sa repet: nu poti cere unui profesor sa fie parintele a MINIM 30 de elevi intr-o ora, suplinind lipsa tuturor parintilor absenti din viata cotidiana a progeniturilor lor - asta este trista realitate!
      care sunt mereu elevii sacrificati intr-un astfel de demers, incercarea de apropiere de sufletul celor debusolati? cei buni, cei pe care incerci sa te bazezi ca sa faci fata multitudinii de provocari de la clasa. de la care astepti ajutor. pe ei te stradui sa ii motivezi suplimentar ca sa poata fi exemplu colegilor, dar de multe ori asta le atrage doar invidii si rautati gratuite. intr-o clasa de minim 30 umbli mereu pe sarma! e inacceptabil sa iti scape pana si cel mai mic detaliu, ca nu cumva, mai apoi, acesta sa se transforme intr-o tragedie.
      pentru responsabilitatea uriasa ce sta pe umerii profesorilor, faptul ca nu li se acorda decat critici, ma revolta.
      recunoaste toata lumea ca nu e cazul sa fie academicieni doctori docenti ca sa fie profesori buni, dar examenele de titularizare se dau in conditii inumane si se face haz de cei care nu reusesc sa "supravietuiasca" unuia si sunt recompensati cu note slabe.
      dubla masura este evidenta: profesorilor li se impun standarde ridicate la cer ca mai apoi sa ce?... sa le pastreze in congelatorul mintii sau sa le arunce la cosul de gunoi pana la urmatorul examen, de vreme ce elevii nu au nevoie de mare lucru din ceea ce un profesor suplinitor este nevoit sa acumuleze, obligatoriu, daca doreste un post bun pentru durata inca unui an si tot asa. toata acea munca nu e "mult, inutil si prost"?
      ca profesor suplinitor castigam 250 euro/luna. ca supraveghetor castig de 3 ori mai mult si ma si distrez la ora de pictura in acuarele, sau ergoterapie, sau gradinarit. si dorm bine, nu mai am griji si nici cosmarul ca maine nu am ce pune pe masa copilului meu, sau ca nu mai am ce imbraca, sau ce incalta, sau bani de abonament de autobuz...

      Ștergere
    4. Pai constat ca de fapt sunteti de acord cu ceea ce spune elevul, ca sistemul merge prost. Ne spuneti "nu va mai revoltati", dar sunteti revoltata, ati plecati din tara pentru ca nu va era bine. Nu sunteti coerenta. Am trecut si eu pe la un colegiu tehnic, am avut cele mai proaste clase. Stiti cum e? romanii s-au complacut in aceasta situatie, daca se strangeau suficient de multi profesori care sa protesteze la adresa stupiditatii invatamantului romanesc, poate se schimba ceva. Se strang o mana sa protesteze ca sunt salariile mici, altfel doar se plang unul altuia. In Germania oamenii stiu sa lucreze in echipa, la noi nu, iar educatia e o munca de echipa, nu de castig individual. Fiecare s-a peticit cum a putut din meditatii, adica din activitate ilegala cata vreme nu iti platesti la stat taxele pentru acei bani castigati din meditatii. Da, toti se plang, dar comit ilegalitati, mai mici, asa, dar ilegalitati, "ca e salariul mic, din ce sa traim", asta e diferenta de mentalitate. Neamtul si-a reconstruit tara dupa razboi, dar nu pe principiul "sa-mi fie mie bine", ci "sa ne fie noua bine". Daca echipa in care lucrez o duce bine, o voi duce si eu. Ia priviti, dumneavoastra nu v-a fost bine in invatamanatul romanesc si v-ati gasit altceva, dar elevul ce poate face? el chiar trebuie sa stea 12 ani in sistemul asta prafuit si inept de invatamant, in care ar fi de presupus ca pune bazele viitorului sau. Subscrieti, fara sa vreti plangerilor elevului. Ce sustineti de fapt? Ce aveti de spus, ca nu pricep? Sunteti o victima a aceluiasi sistem, pentru ca ati facut niste studii care nu v-au folosit la nimic in Romania, doar v-ati facut viata amara. Pai cum sa nu se revolte un tanar de 18 ani, cand constientizeaza ca il asteapta acelasi lucru, indiferent cat memoreaza, toceste sau chiar invata constient? Nu v-ati revoltat pentru cat de prost merg lucrurile, ci doar ca aveati dumneavoastra salariul mic! Ati plecat in Germania, unde ALTII au reconstrut tara aia dupa razboi. Cand au pornit acea reconstructie nu li s-a spus: poftim, luati cate 3000 de marci pe luna ca sa va refaceti. Tara asta cine o reconstruieste, stimata doamna profesoara? Clar, nu dumneavoastra, nici cei care gandesc ca dumneavoastra. Ati plecat la "mai binele" cladit de altii. De acolo, cred ca ne puteti trimite niste bezele, ca sa nu ne mai revoltam... Viel spaß!

      Ștergere
  81. Un singur lucru as comenta, nu ca elev ci ca adultul de azi. Eu am urmat o scoala primara comunista, de cea mai trista amintire, am fost abuzat de d-na invatatoare la ordinea zilei. Am trecut peste. Apoi in clasele 5-8 a fost bine, chiar foarte bine, desi nu roz. In liceu deja eram un baiat mult mai destept decat media, cu deschideri, cu talent la romana pentru ca citisem mult ca si copil. Am avut ca profesor la Mihai Viteazul un taranoi cu pretentii si aroganta de mare scriitor, desi era un ratat atunci si un ratat a ramas. M-a tinut numai in 7-8 timp de doi ani, pt asa ma "estima" el dupa celelalte note: ca eram "un elev de 8". Apoi intr-a 11a a venit pentru un trimestru sau semestru un inlocuitor, un tanar istet, format la alta scoala de valori, fara frustrarile lui nenea profesor. Am simtit ca pot in sfarsit sa arat tuturor ca sunt bun, chiar foarte bun. Am declarat (eu, elevul de 7-8) inainte de teza ca vreau un 10 curat, si voi lua un 10 curat. Am scris un eseu original, inteligent, personal, am luat 10 curat cu felicitari. Nimeni din jur n-a inteles nimic. Nici din Camil Petrescu (pe care il citisem aproape integral la ora respectiva), nici din ceea ce mi s-a intamplat mie personal. Si iata ce s-a intamplat: eu mi-am confirmat ca nu sunt nici comentariile invatate, nici mediocritatea de 2 lei a liceului, nici "estimarea" individului opac care statea la catedra. Sunt ceea ce vreau sa fiu, sunt CINE SUNT. Radu aici are dreptate: nu poti obliga un elev activ sa fie pasiv, si nici un elev cu caracter sa nu il aiba. Puteam si eu sa iau 9, era suficient sa pup in cur individul cu aere de scriitor si sa ma bag cretinoid in seama in ore ca sa par "activ". Dar n-am facut-o. Pentru ca nu am considerat ca individul merita atentia, pentru ca el nu ma definea in niciun fel. Si nici parerea lui, nici notele lui de 7-8 nu ma defineau. Stiam cine sunt, si asta imi era de ajuns. Aprecierea sincera a unui om care venise fara prejudecati si nu judeca tezele dupa nume (pentru ca nu le cunostea) insemna mai mult, si de-asta am vrut 10. Am luat, am demonstrat, am mers mai departe. Ce vreau sa spun: da, scoala mi-a format poate caracter, dar nu mi-a format creativitate, valori, modele si nici prea mult altceva. Radu greseste intr-un punct: profesorul trebuie sa fie si el educat, trebuie sa fie un monstru sacru. Si daca exista cativa oameni de mar caracter in scoli (eu cunosc, si nu unul!), asta din pacate nu e regula. Si aici sta drama... Cum sa respect un om care nici el insusi nu se respecta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate Anonim atunci cand constati ca trebuie sa ai constiinta faptului ca tu, ca elev, esti mai mult decat o nota in catalog, dar pentru asta ai muncit. Ai avut greutati (nu ai fost inteles/apreciat), dar ai muncit si ai luptat pentru crezul tau...depasind acel obstacol numit in acest caz profesor. Din pacate multi dintre cei care "se revolta" acum nu muncesc si n-au muncit nici o ora in viata lor. Au primit totul pe tava (lectii facute de mama, meditatii din clasa a IV-a etc) iar cand ajung la primul "hop"/examen sunt cei mai aprigi "luptatori antisistem". ....Sa zicem ca se desfiinteaza acest examen si ....merg toti de-a valma mai departe, dar examenele vietii cum le mai evita/ocoleste/contesta....si cui?

      Ștergere
  82. Buna ziua.
    Stimate d-le profesor.
    La capitolul INTELEGERE va apropiati de multimea vida :).
    Unul din elementele cheie in educatia pe termen lung este EMPATIA. Critica e buna NUMAI daca cel criticat este bine inteles inainte :)
    In sistemul nostru de educatie, acest lucru inseamna prea mult (cu prea putine exceptii).
    Pozitia dvs. de profesor cu bota (critica) in mana a ajuns din pacate sa fie considerata una normala ... si chiar laudata. Circula pe Facebook un clip cu 5 maimute ... cam acolo suntem ...
    Mult succes.
    Cu respect,
    Fabian

    RăspundețiȘtergere
  83. Nu am citit mesajul elevului, dar am citit in cea mai mare parte raspunsul domnului profesor. Mi-am amintit de mine si framantarile mele din liceu. Este adevarat ca eu apartin "altor vremuri" cand libertatea de exprimare, atat pe orizontala cat si pe verticala era mai limitata si in parte cenzurata, sursele de informare si posibilitatea de a ne compara cu " vesticii" aproape inexistente, deci suma intrebarilor existentiale si a criticilor mai mica decat acum. Ce vreau sa spun de fapt ? Cred ca tanarul elev a exprimat ceea ce a simtit si a gandit. Asta nu ne place! Ce-ar trebui facut? In primul rand inteles, apoi cu rabdare, cu calm, cu exemple pozitive, incurajatoare, ajutat si motivat, sustinut sa schimbe ceva. Nu cred ca trebuie "executat" public. Nu cred ca sarcasmul si criticile sunt solutiile. Acest tanar are o istorie a existentei si formarii lui, a modului lui de a gandi si simti peste care vine specificul si tumultul varstei. Suntem raspunzatori de cum formam mintea si sufletul copiilor nostri si nu gasesc ca foloseste cuiva ca dupa ce constatam ca am esuat sa lovim tot in cel pe care nu l-am calauzit cum credem ca va fi bine si pentru el si pentru noi care vom depinde la un moment dat de ceea ce el ne va oferi.

    RăspundețiȘtergere
  84. Prof. Florian Colceag: Societatea e menținută la nivel infantil ca să fie mai ușor manipulată. Niciodată nu a existat în istorie un conducător care să facă o reformă substanțial pozitivă; au făcut astfel de reforme inventatori etc, dar nu erau lideri de grup; pe lideri nu i-a interesat o reformare pozitivă sau binele cuiva, ci să aibă o putere cât mai mare și să impună control. Societatea de azi nu le cere copiilor și nici adulților să-și dezvolte personalitatea; societatea nu încearcă să-i facă mai inteligenți, mai autonomi, cu gândirea mai complexă, ci societatea îi pregătește pentru anumite activități standardizate. Copilul nu trebuie pus să tocească și să redea în școală, însă asta se întâmplă în prezent. Învățarea reală înseamnă emancipare, autonomie, deschiderea de orizonturi, creșterea conștienței. În Școală nu se întâmplă învățare reală. Unele materii se lipesc de sufletul copilului, altele nu, însă el este forțat să învețe / tocească TOT. De aici rezultă câteva etape: Revoltă (de ce trebuie să învăț asta?) -> Apatie (nu sunt în stare să învăț astea, nu îmi place etc…) -> Totală plafonare -> Generația EMO -> Lipsa sensului în viață -> Dispariția mentală și chiar -> Dispariția fizică (sinucideri) – totul plecând de la faptul că nu a putut performa la ce i s-a cerut / impus în școală și de către societate;
    – Revolta este mai bună decât apatia (nu neapărat revoltă violentă); Eu mă bucur când oamenii se revoltă. Revolta e semn de însănătoșire. Înseamnă că începe să se trezească populația la viață. Apatia este semnul de dinaintea morții. Și apatia asta a fost din păcate cultivată.
    – Societatea e menținută la nivel infantil ca să fie mai ușor manipulabilă;
    – Școala ar trebui să ofere ÎNVĂȚĂTURI utile, practice, aplicabile; învățături deprinse în urma unor întâmplări; ar trebui să cultive libertatea gândirii, curiozitate, încredere în forțele proprii, respect pentru sine și pentru ceilalți, stimă de sine;
    – Din cauza educației ”industriale” apar conflicte emoționale la copii; nu-și mai găsesc rostul în viață – de a se desăvârși ca personalitate – pentru că nu le cere nimeni asta; copiii se dezumanizează;
    – Copiii vor să învețe dar nu pot să învețe în acest sistem care le cere doar memorare-redare;
    – Copiii/studenții sunt apreciați în prezent la kilogramul de informații tocite;
    – Piața muncii are nevoie doar de indivizi care să se adapteze la schema de lucru (nu de indivizi dezvoltați ca om, ca personalitate);
    – Școala în prezent vrea să te programeze să fii un automat de dat răspunsuri, NU să te dezvolte, să fii mai autonom.
    https://ceicunoi.wordpress.com/…/prof-florian-colceag-soci…/

    RăspundețiȘtergere
  85. Citat Florian Colceag, conferinţă video mai 2014 – partea a 2-a:
    “Sistemul de educaţie a omorât pasiunea pentru carte a elevilor (…). Este foarte important să înţelegem de la bun început ce vrem de la copii, pentru ce au gândit americanii sistemul “no child left behind”. Ce doreau? O populaţie supusă normelor, căreia dacă i se spune să facă ceva, face acel ceva. Pentru că depind de sistem. Au fost învăţaţi să depindă de sistem omorându-şi libertatea proprie. De ce în România se practică un sistem asemănător? Pentru că acei copii devin adulţi şi vor lucra în continuare în multinaţionale. Iar omul din multinaţionale nu trebuie să aibă idei ci trebuie să se supună efectiv la ce i se spune. Iar acum, România este una dintre ţările care se predau multinaţionalelor. Pentru ca educaţia să nu ajungă un instrument de dresură este necesar ca ea să fie orientată spre dezvoltarea potenţialelor copiilor. Gândiţi-vă bine: un copil care intră la doi ani în grădiniţă şi stă în şcoală până în clasa a 12-a când termină liceul şi mai face 3-4 ani de facultate, trăieşte 20 de ani în Şcoală. Timp de 20 de ani ai timp să-l dresezi astfel încât la sfârşit să iasă ce vrea Sistemul. Asta este deocamdată realitatea. Deci intră în Şcoală copii cu potenţial intelectual şi de personalitate înalt şi la sfârşitul liceului marea lor majoritate se pomenesc în pragul şomajului, neştiind să facă nimic concret, fără încredere în puterile proprii (…) iar piaţa de locuri de muncă nu îi oferă tânărului nimic. El este foarte mulţumit când îl prinde o multinaţională şi-i dă un salariu din care să poată supravieţui. (…) Acesta reprezintă un mod de însclavizare a populaţiei prin educaţie.”
    https://ceicunoi.wordpress.com/…/prof-florian-colceag-scoa…/

    RăspundețiȘtergere
  86. Ați remarcat cât de greu este pentru cineva aflat în inima unui sistem, șă realizeze ce hibe are acel sistem? Observ acest lucru la medicii ce compun sistemul de sănătate. Analizele critice ale unora dintre oamenii de altă profesie, care scrutează sistemul medical, sunt de un realism demn de laudă. Asta și pentru că fac această analiză prin ochii pacientului, preocupat, cu adevărat, să fie vindecat. Adică a celui ce, teoretic, ar trebui să fie adevăratul beneficiar al sistemului pe care îl finanțează. Că ordinea firească, cu privire la cine ar trebui să fie beneficiarul sistemului de sănătate, s-a schimbat de vreo două secole, făcând ca adevărații beneficiari să fie medicii, farmaciștii și producătorii de medicamente, știm cu toții. Cert este că argumentele oferite de medici pentru legitimarea a ceea ce consideră ei drept medicină pentru om, reflectă cine sunt în realitate beneficiarii sistemului medical. Prin extrapolare, aceeași traiectorie argumentațională este servită publicului de către adevărații beneficiari ai sistemului de învățământ, adică de cadrele profesorale.

    RăspundețiȘtergere
  87. http://www.anacronic.ro/scoala-psihopatica/

    RăspundețiȘtergere
  88. bate saua ca sa priceapa iapa. baiatu' care a tras cu o petarda a reusit sa doboare mai pulte puncte like decat dumneavoastra care a-ti tras cu patriotu' catre sistemu de invatamant. cu inaintarea in varsta generatia facebook isi va dislikeuii tot mai mult peretele. asa cum generatia mea se responsabilizeaza pt revolutia '89. dar ce sa facem cu bune rele cel putin am scos tara din fundatura numita comunism. ma refer la cei cu discernamant.

    RăspundețiȘtergere